Sfinte Antoane, între toţi sfinţii lui Dumnezeu, tu ai fost înzestrat cu o putere deosebită pentru a ocroti şi ajuta pe toţi cei care şi-au pus nădejdea în tine. Dumnezeu ţi-a dat chiar puterea de a învia morţii, de a reda celor orbi vederea, celor bolnavi sănătatea, astfel încât toţi cei care au alergat la tine au simţit mângâierea sprijinului tău.

Această grijă a ta faţă de suferinţele oamenilor, mă umple şi pe mine de încredere sfântă, cu care alerg la bunătatea ta, cerându-ţi ajutor. Pentru dragostea ta înflăcărată către Isus, care a voit să coboare în braţele tale sub chip de Prunc ceresc şi pentru iubirea ta gingaşă faţă de Maria, Mama lui Isus, te rog, arată-ţi acum puterea ta cea mare şi ajută-mă.

Tu eşti tăria mea în suportarea pagubelor, în nenorocirile care mă lovesc, în întristările mele sufleteşti, în boli şi lipsuri, în necazuri şi ispite de tot felul. Fii, deci, lângă mine când patimile îmi răscolesc sufletul şi când duhul cel rău unelteşte împotriva sufletului meu ca să-l piardă.

Sfinte Antoane, te rog, ajută-mă în toate lipsurile mele trupeşti şi sufleteşti. Alină şi mângâie sufletul meu în orice strâmtorare, pentru ca, îmbărbătat de tine, să primesc cununa biruinţei de la Dumnezeu în slava veşnică a cerului. Amin.