Cele trei cateheze de la Ziua Mondiala a Tineretului în limba română au fost susţinute de episcopul greco-catolic de Oradea, Preasfinţitul Virgil Bercea. Pentru a ilustra mai bine ce înseamnă a fi tari în credinţă, pentru fiecare zi în care s-a desfaşurat program catehetic, episcopul Virgil ne-a dat ca exemplu viaţa şi suferinţa episcopilor martiri români, denumind zilnic modele de viaţă, de statornicie în credinţă şi de voinţă de a lupta până la capăt pentru a păstra calea dreaptă ce duce la Tatăl.

17 august, cateheză RO, ZMT Madrid 2011 : “Tari în credinţă”

În prima zi, Ps. Virgil ne-a vorbit de sacrificiul ep. martir  Ioan Suciu care a murit în închisoarea din Sighet la vârsta de doar 47 de ani. Acesta spunea: “Tinerilor, luptaţi pentru adevăr şi lumină”. Providenţa ne oferă un prilej unic de eroism (un exemplu vrednic de luat în seamă este reflectat în perioada în care Biserica era în afara legii); dar cum reacţionăm noi azi cand totul este contrar credinţei? Acum suntem liberi şi putem alege între a fi tari în credinţă sau a fi laşi.

“Nu vă înfricaţi, Dumnezeu este cu voi!” sunt de asemenea cuvintele episcopului Ioan Suciu. Judecătorii şi piedicile din zilele noastre, judecători care ne iau în râs, care ne “pălmuiesc” prin cuvinte…a învinge înseamna a ramane tari în credinţă. Pentru cine am crezut? Cine este acest Isus Cristos pentru noi? Putem să murim pentru Cristos când îl mărturisim în timpurile noastre, arăntând că El există.

Adresându-li-se tinerilor, episcopul de Oradea a întrebat: “Când aţi simţit că s-a instaurat această relaţie persoanală cu Isus? Prin faptul că voi credeţi ca v-a schimbat viaţa …dar voi ce faceţi pentru a face ca această relaţie să se instaureze şi să se păstreze? …de câte ori am stat noi pe marginea <drumului> fără a vedea nimic (precum orbul căruia i s-a dat vederea, orb care după ce a văzut a mers pe calea lui Isus). Astăzi, aici şi acum, El trece! Suntem pe marginea drumului sau suntem cu El pe cale? El este Domnul care poate sa ne schimbe viaţa, dându-i sens. De ce să merg pe acest drum bătătorit, poate mă dor tălpile?!…oare are valoare drumul sau este mai valoroasă marginea? (pe margine poate pământul este mai moale, dar se pot întâlni nisipuri mişcătoare). Este foarte important să ştiu care e alegerea mea…să ştiu să raspund la întrebările: <de ce aleg să stau pe margine?> sau <de ce să mă satur de margine şi să merg pe cale?>”

Tari în credinţă rămânem când suntem cu ochii aţintiţi spre El. Dacă îl consider pe El “CEL MAI” sunt şi eu mai frumos, pentru că liniştea mea şi bucuria de a-L avea în suflet se reflecta în ceea ce facem, în ceea ce suntem…El ne oferă toate acestea, prin prezenţa Sa în inimile noastre.

Pentru a ne menţine pe drumul credinţei, ne sunt de ajutor sacramentele, iar prin Spovadă şi Sf. Euharistie noi avem grijă ca relaţia cu Isus sa rămână prioritară. Iar când întâlnim dificultăţi, este recomandat să apelăm la preoţi, dar să ştim că El este cel care ne ascultă.

Domnul oferă fiecaruia un prilej unic de sfinţenie, iar prin exemplul sfinţilor El ne arată drumul pe care trebuie să mergem.

18 august, cateheza RO, ZMT Madrid 2011: “Înrădăcinaţi în Cristos”

La a doua cateheză, exemplele de trăire ale credinţei ce au fost discutate au fost episcopii martiri Anton Durcovici şi Vladimir Ghica.

“Aveţi încredere şi va veni o zi pentru noi” sunt cuvintele episcopului martir Anton Durcovici, care-i încuraja pe cei din închisoare, în momentele de mare suferinţă.

Vladimir Ghica: “Dacă Dumnezeu mă vrea aici, rămân aici.”- aproape toţi tinerii doresc să părăsească România….indiferent în locul în care alegem să trăim, să locuim şi să ne stabilim, oriunde am fi, este nevoie de noi. (“dacă Dumnezeu mă vrea aici…”). Noi, tinerii, trebuie sa avem alegerea noastră pentru că deciziile sunt pentru noi. Suntem capabili să alegem pentru viitorul nostru şi să fim convinşi că în tot ceea ce facem şi alegem, punându-l pe Isus în mijlocul nostru vom face cele mai bune alegeri.

Martirii susţineau faptul că suferinţa poate duce la sfinţenie: “închisoarea aceasta este sfântă şi noi nici nu bănuiam” – închisoarea care aduce suferinţă mare şi moarte, aduce  şi sfinţi totodată.

Pentru a ne înrădăcina în Cristos, trebuie să-L căutăm, să avem curaj să mergem pe acest drum care duce la El, refuzând monotonia şi cotidianul lucrurilor.

Sf. Augustin spunea “neliniştită este inima noastră până se va odihni in Tine”, nelinişte reprezentată de dubiile noastre, care sunt prezente mai mult sau mai puţin, chiar şi atunci când ne înfingem rădăcinile în solul credinţei.

“Dacă ştii să-L pui pe Domnul în tot ceea ce faci, Il vei găsi în tot ceea ce ţi se întâmplă”.

19 august, cateheza RO- ZMT Madrid 2011 – “Mărturisitori ai lui Cristos in lume”

A fi mărturisitori in credinţă înseamnă a avea tăria să spunem că suntem ai lui Cristos, iar scopul  ZMT este întâlnirea personală cu Isus.

Mărturisitor al credinţei în lume a fost cardinalul Iuliu Hossu, care accentua faptul că doctrina iertării şi a iubirii sunt principiile fundamentale în credinţă. Pentru a fi urmaşi ai lui Cristos trebuie să alegem să mergem pe urmele Lui. Sfinţii sunt coloanele credinţei noastre pe care se sprijină omenirea.

O imagine frumoasă pe care ne-o putem imagina pentru a întelege mai bine este aceea a nopţilor cu stele căzătoare, nopţi în care dorinţele devin speranţe. Astfel ele sunt nopţi ale speranţelor, speranţe ce devin realitate dacă sunt cu adevărat înrădăcinate în Cristos.

Sfinţii sunt coloanele credinţei noastre pe care se sprijină omenirea.

-Eu cum trăiesc Evanghelia? E bine să ştim să transmitem tinerilor care nu mai au timp să socializeze, valorile morale până şi prin intermediul reţelelor sociale.

Încercând să se apropie mai mult de tineri, episcopul Virgil Bercea a  pus problema în felul următor: daca Dumnezeu ne-ar scrie pe Facebook, noi am vrea să-i fim prieteni? Apoi s-a îndreptat spre o altă idee, întrebându-ne: ne construim identitatea aşa cum vrem noi sau cum doreşte El?

Şi în cele din urmă, ce este acest prototip de martir pentru mine? Ei au murit pentru toţi şi toate, din iubire pentru Cristos. În ce momente Îl marturisesc eu ? Lupta cardinalului s-a sfârsit…: “Lupta mea s-a încheiat, dar a voastra continuă!”.

Ne uneşte forţa Duhului Sfânt care ne conduce la Isus: totul începe de la mine, dar şi de la fiecare în parte; am primit un talant şi trebuie să ştim cum să îl folosim pentru a  deveni în Cristos; iar ceea ce avem în sufletul nostru străluceşte pe faţa şi în ochii noştri. Însă nu putem fi egoişti, să tinem doar pentru noi această imensă bucurie.

Niciodată nu trebuie să ne dorim moartea, nici să o căutam: a fi martir este un dar. Rănile lui Isus vindecă patimile noastre: pământul ne face să fim bolnavi, iar rănile Lui ne ridică de jos, de unde am căzut şi ne înalţă către cer.

Amalia Diac

Popularity: 1% [?]

Parohia Sfântul Anton de Padova a fost reprezentată la cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tinerilor, susţinută anul acesta la Madrid, de către trei tinere: Amalia-Maria Diac, Carmen-Cătălina Diac şi Andreea Gheţ. Au fost zile de sărbătoare frumoase, momente ce am dori să le împărtăşim şi celor ce au rămas acasă.

Întregul pelerinaj a fost în perioada 12-25 august 2011, din Dieceza de Iaşi pornind două autocare: unul din Iaşi şi unul din Bacău reunind în jur de 100 de tineri, împreună cu preoţi şi surori, plus ceilalţi tineri care au plecat cu alte congregaţii sau pe cont propriu. Părintele Felix Roca şi părintele Petrică Tamaş ne-au fost îndrumători pe drumul ce avea să ne conducă spre a aprofunda mai bine tema propusă, şi anume „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă” (cf. Col 2,7).

Până la Madrid am avut ocazia să vizităm şi alte locuri. În prima zi ne-am plimbat prin Budapesta. Am făcut un tur de oraş prin Piaţa Eroilor, am trecut pe lângă Opera din Pesta, am traversat Dunărea, ce desparte Budapesta în Buda şi Pesta, chiar pe renumitul Pod cu lanţuri. Ajungând pe partea cealaltă a Budapestei, adica în Buda, am vizitat Bastionul Pescarilor, cunoscut pentru priveliştea ce ne-o oferă. De aici am văzut Parlamentul Maghiar şi Biserica Matthias.

Ziua a doua ne-a oferit ocazia să vizităm Bazilica Sfântului Anton din Padova. Aici am participat la o liturghie în limba italiană celebrată de un preot român stabilit acolo şi am văzut mormântul, dar şi relicvele Sfântului Anton de Padova. Nu au lipsit momentele de rugăciune pentru cei dragi.

La Genova am ajuns în a treia zi şi aici ne-au întâmpinat Surorile Zăpezii. Ele au în grijă un liceu catolic. Am celebrat împreună o liturghie, iar apoi au binevoit să ne servească cu un prânz şi un desert pentru a avea putere pentru mai departe. Tot în aceeaşi zi am vizitat şi Coasta de Azur, statul Monaco, plimbându-ne mai mult prin Monte Carlo. Reşedinţa principelui de Monaco se bucură de o privelişte nemaipomenită.

Deoarece eram un grup dornic să ne cunoaştem între noi, pe parcursul drumului am avut ocazia să ne împărtăşim scopurile cu care mergeam spre Madrid. Până la finalul pelerinajului aceste scopuri au fost atinse, pentru că mulţi dintre noi am venit cu ideea de a-l vedea pe Papa, unii pentru a lega relaţii de prietenie cu mai mulţi tineri, alţii pentru a se reculege.

Cu cât ne apropiam mai mult de destinaţie, întâlneam tot mai mulţi tineri din diferite ţări, dornici să-şi afirme tăria în credinţă. Toţi erau cuprinşi de o enormă bucurie.

Cazarea ne-a fost oferită de părintele Iosif de la parohia „El Bueno Pastor” din Madrid. Chiar dacă era noaptea, foarte târziu, am avut totuşi puterea de a participa la o liturghie în biserica respectivă.

Ziua următoare, 16 august 2011, era şi ziua de deschidere a programului pentru ZMT. Abia de acum începe adevăratul pelerinaj. La ora 20, în Plaza de Cibeles s-a desfăşurat Liturghia de deschidere a programului, prezidată de Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, Arhiepiscop de Madrid.

Dar până la Sfânta Liturghie am avut timp să ne plimbăm puţin prin centrul Madridului, făcând cunoştinţă şi cu alţi tineri din toate colţurile lumii. Dintre obiectivele vizitate enumerăm: Plaza de Cibeles, Plaza de Sol, Plaza Oriente, Palacio Real, Catedrala Almudena. Unii tineri au mai vizitat Grădina Zoologică sau Muzeul Prado.

Obişnuiţi deja cu aglomeraţia din ziua precedentă, ziua de 17 august 2011, a fost una mai organizată. Am luat micul dejun din timp şi am pornit spre prima cateheză ce avea să se desfăşoare în limba română, împreună cu ceilalţi români la Parohia „Ressureccion del Seńor”. Aici ne-am întâlnit cu Carmen-Cătălina Diac, ce venise cu cei din congregaţia „Don Orione” Iaşi.

Catehezele au avut ca subiect tema „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă” (cf. Col 2,7). Ne-a vorbit despre acest lucru Preasfinţitul Virgil Bercea, episcop de Oradea. Înainte de a începe fiecare cateheză făceam rugăciunea de dimineaţă, iar după cateheză urmau mărturiile tinerilor, întrebările acestora şi totul se încheia cu Sfânta Liturghie.

Spre seară am vizitat stadionul Santiago Bernabeu pentru că era în drumul nostru spre întâlnirea cu toţi membrii Acţiunii Catolice din întreaga lume.

Aşa cum s-au rugat şi tinerii din parohia noastră, miercuri, 17 august 2011, aşa ne-am rugat şi noi în Madrid, la biserica „Nostra Signora de Guadalupe”, moment celebrat de Mons. Atilano Rodriguez, asistentul general al Acţiunii Catolice din Spania. Alături de tineri au mai participat şi Mons. Giacinto Marcuzzo, episcop auxiliar din Nazaret, responsabil cu pastoraţia tinerilor în Patriarhatul Latin din Ierusalim, dar şi episcopul auxiliar de Iaşi, PS Aurel Percă.

Pe data de 18 august 2011 a avut loc a doua cateheză în limba română. Episcopul auxiliar de Iaşi, PS Aurel ne-a vorbit la Liturghie despre importanţa lui Cristos în viaţa noastră, iar noi tinerii i-am răspuns prin cântece tinereşti fredonate în ritmul bătăilor din palme, căci cine cântă se roagă de două ori.

În Piaţa Cibeles, mai spre seară, a avut loc Liturghia prezidată de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea. Ceremonia a fost mult aşteptată de tineri, străzile din apropiere fiind ocupate până la refuz.

Sfântul Părinte le-a mulţumit tinerilor că au venit în număr aşa de mare, îndrumându-i să se roage şi pentru cei care nu cred în Dumnezeu, dar şi pentru cei care s-au îndepartat de El. Participând la celebrări, cuvântul Domnului va răsuna în fiecare colţişor al oraşului gazdă, a mai spus Papa.

Printre mulţumiri s-au numărat şi cele pentru cardinalul Stanislaw Rylko, cardinalul Antonio Maria Ruoco Varela, pentru autorităţile naţionale, regionale dar şi locale, pentru episcopi, preoţi, seminarişti, persoane consacrate şi credincioşi veniţi cu scopul de a-l întâlni pe Cristos. Deoarece erau tineri din diferite ţări, Sfântul Părinte Papa ne-a transmis salutări în limba franceză, engleză, germană, italiană, portugheză şi polonă. La final, Sfântul Părinte Papa şi-a exprimat bucuria că se află între noi.

O ultimă cateheză a avut loc în ziua următoare, şi anume pe 19 august 2011, unde ambasadoarea României în Spania, Maria Ligor, ne-a onorat cu prezenţa. După cateheză ne-am plimbat prin parcul Retiro, ca mai spre seară să ajungem în Piaţa Colon.

Seara am participat cu toţii la Calea Crucii celebrată tot de Părintele Papa. Cântările dintre staţiuni au fost pe măsura durerii ce avea să o sufere Isus în cele 14 staţiuni, iar tinerii ce purtau crucea proveneau din diferite continente. Întreaga Cale a Crucii s-a desfăşurat pe principalele străzi ale Madridului, începând cu Piaţa Cibeles, continuând pe bulevardul Paseo de Recoletos şi încheindu-se în Piaţa Colon. Câţiva tineri din grupul nostru au avut prilejul de a-l vedea pe Părintele Papa Benedict.

Cu bagajele aproape gata, în cursul după-amiezii zilei de 20 august ne-am îndreptat spre aeroportul Cuatro Vientos pentru a participa la ultimele celebrări ce aveau să se desfăşoare în cadrul Zilei Mondiale ale Tineretului. Chiar dacă vântul şi ploaia ne-au încercat credinţa, noi am rămas calmi şi încrezători în Dumnezeu că totul va fi bine. Aşa cum am sperat, vremea s-a îmbunătăţit, iar apoi am continuat să ascultăm vorbele Sfântului Părinte.

Mesajul Părintelui Papa din Veghea de rugăciune a fost din nou pătrunzător. În societatea actuală avem nevoie să fim tari în credinţă, ascultându-l pe Isus: „După cum Tatăl m-a iubit pe mine tot aşa eu v-am iubit pe voi; rămâneţi în iubirea mea” (In 15,9). Iubirea lui Dumnezeu ne ajută atunci când suntem înrădăcinaţi în credinţă, găsind astfel izvorul bucuriei chiar şi atunci când suntem în suferinţă.

Prietenia trebuie menţinută prin conversaţii, prin faptul de a sta uniţi, prin împărtăşirea necazurilor, dar şi a bucuriilor cu cei apropiaţi. Sfântul Părinte ne-a invitat să ne rugăm în acea noapte şi pentru redescoperirea vocaţiilor, pentru cei chemaţi la sacramentul căsătoriei, dar şi pentru viitorii preoţi. Aşa cum se roagă Sfântul Părinte Papa pentru noi, aşa să ne rugăm şi noi pentru el, a mai spus, pe lângă alte cuvinte de salut în diferite limbi ale lumii.

După încheierea rugăciunii, înainte de culcare, aveai oportunitatea de a participa, în unele corturi din apropiere, la Adoraţia Euharistică. Împreună cu câţiva tineri din grupul nostru, am participat şi eu la o astfel de adoraţie şi astfel somnul sub cerul liber a fost unul liniştit.

Dimineaţa zilei de 21 august 2011 am început-o cu o rugăciune rostită împreună cu toţi tinerii prezenţi pe aeroport, pregătiţi fiind apoi de Celebrarea Euharistică finală. Ultimul mesaj transmis de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a fost acela de a ne forma o relaţie intimă cu Cristos pentru a putea beneficia de liniştea sufletească. Această stare interioară trebuie s-o împărtăşim şi cu ceilalţi din jurul nostru, mai ales cu cei care doresc să-l cunoască mai bine pe Dumnezeu. Nu-l putem urma pe Cristos singuri, ci numai împreună cu ceilalţi, împreună cu întreaga Biserică.

Încărcaţi cu experienţele din Madrid, ne luăm la revedere de la capitala tinerilor şi a întregii Biserici, cu gândul că peste doi ani ne vom revedea în Brazilia, la Rio de Janeiro, unde va avea loc cea de-a XXVII-a Zi Mondială a Tineretului.

Sunt deja 10 zile de când hoinărim lumea împreună şi deja începem să ne cunoaştem din ce în ce mai bine. Trecând prin Barcelona, nu am putut evita intrarea în Catedrala realizată de Antonio Gaudi, şi anume Sagrada Familia. Stilul măreţ şi gotic al catedralei nu se poate compara cu cel al Sanctuarului din Lourdes, Franţa, vizitat în aceeaşi zi, dar mai spre seară.

Spre deosebire de forfota din jurul catedralei Sagrada Familia, Sanctuarul din Lourdes ne-a întâmpinat cu o linişte în care puteai să te reculegi pentru câteva minute. În faţa grotei unde au avut loc apariţiile Sfintei Fecioare Maria am participat la o Sfântă Liturghie, urmată de o adoraţie înaintea Sfântului Sacrament.

Ne continuăm pelerinajul şi ajungem la Domul din Milano, Italia, unde am dat de o ocazie nemaipomenită: am putut celebra o mică liturghie în capela centrală din Dom. Denumirea în italiană a Domului este „Duomo di Sancta Maria Nascente” şi în prezent este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Milano.

Ziua următoare am dedicat-o Vienei, Austria. Aici am vizitat catedrala Sfântul Ştefan, unde am urcat 343 de trepte pentru a ajunge în vârful unui turn. De sus am putut admira o parte din Viena. Opera de Stat din Viena am văzut-o doar din mers, pentru a ne rămâne mai mult timp să vizităm grădinile Palatului Schönbrunn.

Oboseala şi dorul de casă ne-au adus, dacă nu practic, măcar cu gândul, mai repede acasă. În ziua de vineri, 25 august 2011 am reuşit să punem piciorul pe pământ ieşean.

La această sărbătoare au fost prezenţi în jur de 1.800.000 de tineri din diferite ţări şi continente. Cei peste 1000 de tineri din întreaga Românie, atât romano-catolici, cât şi greco-catolici, s-au bucurat împreună de aceste zile pline de har.

Scopul Zilei Mondiale a Tineretului a fost atins: s-a văzut în tot Madridul cum tinerii îşi exprimau bucuroşi credinţa în Isus Cristos, exact cum i-a îndemnat şi Sfântul Părinte într-unul dintre mesajele rostite „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15). Am fost pelerini, însă de acum în colo ne luăm responsabilitatea de a fi discipoli şi misionari ai lui Cristos.

Andreea Gheţ

Popularity: 1% [?]