Campusul tinerilor – Tineri, pe drum?!

În plină vară ne-a apucat din nou dorul de munte, de aceea, ne-am adunat cu mic cu mare, împreună cu părintele Gabriel Hălănduț și părintele Gabriel Sascău și am format un grup de 31 de persoane dornice de a începe o nouă aventură numită „Tineri, pe drum?!”. Campusul s-a desfășurat în perioada 24-29 iulie 2017, iar el a fost cam așa:

Prima zi

Plecarea spre Predeal! Am plecat spre destinație în jurul orei 12 cu o rugăciune în biserică. După puțin timp de la ieșirea din Iași, o căldură ne copleșea, dar nimeni nu s-a descurajat știind ce distracție ne va aștepta.

Adevărata excursie a început cu ultimul nostru popas înainte de a ajunge la cazare, mai exact în centrul Brașovului, unde am fost întâmpinați de o priveliște „care îți taie respirația”. Am participat la sfânta Liturghie ce s-a desfășurat într-o biserică din centrul orașului.

A doua zi

Ne-am trezit dis de dimineață și ne-am luat energiile din micul dejun, căci urma să escaladăm primul munte al acestei excursii, mai exact Piatra Craiului. După un scurt drum cu mașina, am ajuns la Fântâna lui Botorog, unde aventura noastră avea sa înceapă!

La început, traseul era ușor, cu toții fiind fermecați de natura care ne înconjura. Dar cu cât urcam mai mult drumul devenea mai abrupt și mai periculos, însă cu multă încredere am trecut peste obstacole. Astfel, la cabană am fost întâmpinați de un peisaj mirific și un aer curat, care te motiva să urci indiferent de condiții.

Mândri că am ajuns la destinație, am sărbătorit cu ciocolată caldă la Cabana Curmătura. După ce ne-am încălzit și ne-am recăpătat puterile am pornit spre mașini, din nou printre crestele munților, fermecați de toate frumusețile pe care le-am văzut. Cam așa s-a desfășurat și cea de a 2-a zi, iar asta nu este tot!

A treia zi

După o lungă drumeție până la Piatra Craiului, ziua de miercuri a fost binefăcătoare pentru picioare. Cu zâmbetul pe buze am plecat către prima oprire din ziua aceasta: Curtea de Argeș, un loc de vis ce prezintă cea mai frumoasă legendă despre sacrificiu.

După ce ghidul ne-a teleportat în timp spunându-ne câteva cuvinte despre mănăstirea construită de meșterul Manole, ne-am întors înapoi la mașini și am pornit spre frumosul Transfăgărășan. Drumul a fost parcă desenat. În orice parte te uitai fie ea stânga, dreapta sau în fată, munții ne îmbrățișau. Înainte de a ne opri la Bâlea lac și pe Transfăgărășan, ne-am oprit la lacul Vidraru, unde bineînțeles a urmat o ședință foto.

Cine nu ar vrea să adopte un nor? Noi cu siguranță vrem să adoptăm unul. Eram așa aproape de ei încât puteai spune că ești aproape de cer, de fapt chiar eram: ne aflasem la 2100 metri! Deși vremea era rece, nimic nu ne-a putut opri să nu zâmbim la fotografii. După ce ne-am luat „la revedere” de la cel mai frumos loc văzut de ochii noștri am plecat spre casă unde ne aștepta o cină delicioasă.

A patra zi

Bateriile erau încărcate, toată lumea simțea acest lucru. După rugăciunea de dimineață și după micul dejun am plecat către „Canionul șapte scări”. Ca să ajungem acolo a trebuit să parcurgem un mic drum dar și când am ajuns la locul unde ne-am propus, satisfacția era mare. Primele două scări au fost mai grele, după ne-am descurcat de minune. Acasă, după ce am participat la sfânta Liturghie împreună cu comunitatea, am făcut un grătar și o mini-petrecere, cum doar noi putem face.

A cincea zi

Penultima zi a fost o ocazie specială de a vizita una dintre cele mai cunoscute atracții turistice ale României, Babele și Sfinxul. Ne aflam la altitudinea de 2205 m, la o cabană unde ne-am odihnit după un drum lung, încălzindu-ne cu o ciocolată caldă. Priveliștea era mai mult decât superbă. Când ne îndreptam spre Predeal, am traversat Transbucegi, și nu pot descrie peisajul în cuvinte. Acasă, fiind ultima seară împreună, am spus câteva impresii, mulțumiri și am petrecut câteva momente împreună.

A șasea zi

Și iată-ne ajunși în ziua plecării. Puțină melancolie se vedea pe fața tuturor, căci urma să părăsim casa parohială ce ne-a găzduit, lăsând în urmă amintiri plăcute. După o ultimă poză în Predeal, am pornit spre Șumuleu Ciuc, unde am participat la sfânta Liturghie. Un loc cu o importanță religioasă deosebită, deoarece statuia Maicii Domnului de acolo este făcătoare de minuni. Câteva exemple dintre aceste întâmplări ne-au fost povestite de un călugăr franciscan.

Tot în Harghita, ne-am oprit să degustăm câteva dintre preparatele specifice zonei. Următoarea oprire a fost la Lacul Roșu, unde am admirat peisajul. După câteva ore ne-am întors acasă, cu amintiri de neuitat și voie bună.

Și așa s-a încheiat un nou capitol din viața noastră, însă rămânem cu dorința ca tinerii să participe la activitățile parohiale din timpul anului cu același entuziasm. Mulțumim tuturor binefăcătorilor, iar Dumnezeu să-i răsplătească pentru tot ceea ce au făcut pentru noi.

Fotografiile le puteți vizualiza aici.

Cornelia Anton, Dragoș Căbălău, Maria Barat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *