Sfinte Antoane, ocrotitorul meu plin de râvnă pentru mântuirea sufletelor, fie-ţi milă de durerea unui tată (a unei mame) copleşit(ă) de neliniştea în care l-a aruncat (a aruncat-o) nepăsarea religioasă a propriului fiu (a propriei fiice).

Tu, care regăseşti lucrurile pierdute, fă ca fiul meu (fiica mea) să regăsească în sfârşit calea creştinească pe care a rătăcit-o. Flacăra credinţei pare a fi stinsă în sufletul lui(ei). Pasiunile şi indiferenta ce-l(o) împresoară i-au întunecat mintea şi i-au slăbit voinţa. Tu de atâtea ori ai înfrânt puterile iadului.

Luminează-i mintea şi dezvăluie-i înşelăciunea diavolului, ca să recunoască primejdia în care se află sufletul său, şi – asemenea fiului rătăcit – să se reîntoarcă în braţele tatălui sau (mamei sale), spre bucuria Tatălui ceresc. Amin.