Iarba verde… din pădure!

Am stabilit cu mare entuziasm o ieşire la pădure, pentru sâmbătă, 9 septembrie 2006, după-amiaza, anunţându-şi venirea un număr mare de tineri. Cu o noapte înainte însă a plouat bine şi s-a udat pământul. Cu toate acestea, în ciuda răcorii şi a vremii umede, au fost mulţi aceia care au hotărât să vină la întrunire.

Cu siguranţă s-a meritat! Împreună cu părintele vicar am mers pe jos, cu chitarele şi rucsacele în spinare, până în păduricea de dincolo de Bahlui, trecând podul din Alexandru, tineri din generaţia veche dar şi nou veniţi. Părintele paroh, deşi nu ne-a putut însoţi, ne-a urat petrecere frumoasă şi ne-a cumpărat pepeni pe săturate.

Am jucat fotbal împreună, am cântat la chitară, am povestit vrute si nevrute, am mâncat pepeni şi, mai ales, ne-am cunoscut.

Adunându-ne într-un cerc mare, toată lumea spunea câte ceva despre ce îl caracterizează, despre ce face în ziua de duminică şi îşi lega un capăt de sfoară de o mână, iar apoi arunca ghemul unei alte persoane care, la rândul ei, se prezenta şi se lega la mână. La sfârşit a rezultat o stea foarte frumoasă care ne unea pe toţi cei prezenţi acolo. A fost expresia cea mai potrivită pentru a defini ceea ce înseamnă „prietenie şi frăţie în Cristos”.

Flavia Bartic

[nggallery id=48]