Pelerini la Chişinău

Un grup de 28 de credincioşi din parohia noastră a relizat în perioada 19-20 aprilie 2008 o vizită comunităţii romano-catolice din Dieceza de Chişinău. Evenimentul a constituit un puternic imbold pe drumul credinţei în Cristos înviat din morţi.

Într-o lume aflată într-un pelerinaj continuu spre Occident, ideea un pelerinaj spre estul Europei este de-a dreptul inedită şi provocatoare. În contextul în care Biserica Romano-Catolică din Republica Moldova resimte din plin efectele unui trecut deloc favorabil, un astfel de pelerinaj constituie un puternic imbold pe drumul credinţei.

Împreună cu părintele vicar, Petru Tamaş, cei 28 de pelerini au pornit sâmbătă, 19 aprilie, spre Chişinău. După un prim popas la Centrul Social „Alois Scrosopi”, unde sunt hrăniţi zilnic aproximativ 300 de bătrâni şi săraci, şi unde funcţionează o grădiniţă, proiecte de care se îngrijesc Surorile Providenţei, am poposit la Stăuceni, o localitate situată la 3 km de Chişinău. Aici ne-a întâmpinat părintele Klaus, un preot verbit, de origine germană, de mai mulţi ani paroh al acestei comunităţi. Pe lângă impresionantele realizări materiale (biserica, grădiniţa, centrul medical şi centrul pentru boschetari), ne-a surprins ritmul în care a crescut această comunitate. De la cele trei familii care au solicitat iniţial prezenţa unui preot, numărul familiilor catolice a crescut la câteva zeci, dintre care mulţi sunt poloni sau germani. De altfel în aproape toate comunităţile catolice din Moldova există un mozaic etnic şi lingvistic: români, ruşi, poloni şi germani.

De la Stăuceni ne-am îndreptat spre Creţoaia, o localitate în care singurele punctele de referinţă sunt prăvălia din centrul satului şi biserica. Trecutul creştin al acestui sătuc, izolat de lumea urbană, a impresionat pe toţi pelerinii. Zeci de ani, după ce le-a fost distrusă biserica şi le-a fost luat preotul, credincioşii catolici de aici au transmis din generaţie în generaţie credinţa creştină catolică, botezându-şi singuri copiii şi celebrând ei înşişi înmormântările. Când trecutul catolic al creştinilor din această comunitate părea a se fi uitat, un preot a văzut într-un autobuz o persoană care se însemna cu semnul sfintei cruci după ritul catolic. A fost suficient pentru ca în scurt timp un preot catolic să se stabilească din nou la Creţoaia. În prezent, prin devotamentul părintelui Andrei Dăscălaşu şi al parohilor precedenţi, comunitatea numără cateva zeci de familii, are o biserică nouă şi o grădiniţă condusă de câteva surori. Soarele credinţei a răsărit din nou în inima multora dintre locuitorii acestui sătuc, în care drumurile seamănă cu o grădină, şi din care pe timp ploios cu greu mai poţi ieşi spre oraş.

Duminică dimineaţă am străbătut străzile şi parcurile din inima capitalei moldave admirând clădiri impunătoare, edificii religiose şi politice, precum şi multitudinea spaţiilor verzi, o adevărată bogăţie a oraşului. Momentul cu cea mai mare încărcătură emoţională l-a constituit vizitarea Cimitirului „Azov”, la intrare întâmpinându-ne însuşi PS Anton Coşa, episcop de Chişinău. Excelenţa sa este unul dintre primii preoţi români care a venit aici după 1989, în incinta acestui cimitir fiind stabilită şi prima reşedinţă parohială. În condiţii cu totul vitrege, candela credinţei a fost reaprinsă în sufletul multor locuitori ai Basarabiei, care şi-au amintit că părinţii, bunicii sau străbunicii lor au fost catolici şi acum, deşi la o vârstă adultă, au venit ei înşişisă ceară Botezul. Biserica în ruină din inima cimitirului a retrezit în memoria pelerinilor amintirile anilor prigoanei comuniste. Pentru mulţi ani această biserică a fost singura biserică catolică din Basarabia în care se oficiau servicii religioase, aici slujind şi singurul preot prezent în aceste teritorii. Pe parcursul drumului de întoarcere spre catedrală, în autocar, Preasfinţitul a răspuns unor întrebări ale credincioşilor doritori să afle cât mai multe despre viaţa Bisercii Catolice de aici.

La ora 12.00, în catedrală, a avut loc Liturghia în limba română, la care pelerinii români au participat alături de credincioşii moldoveni. În cadrul predicii au fost sensibilizaţi asupra identităţii lor de „pietre vii”, cu un rol şi cu o misiune specială în edificiul Bisericii. Catedrala „Providenţa Divină” este la rândul ei martora multor asupriri istorice, fiind pentru mulţi ani transformată în club şi în depozit. Marele mozaic din prezbiteriul bisericii îl are în centru pe Cristos răstignit, spre care se îndreaptă dintr-o parte apostolii, iar dintr-alta toţi înaintaşii moldovenilor.

În semn de preţuire şi mulţumire pentru „binecuvântarea” oferită credincioşilor din parohia noastră de a vizita Dieceza de Chişinău, aceştia au oferit o pictură pe pânză, reprezentându-l pe patronul biserici noastre, „Sf. Anton de Padova”, episcopului de Chişinău, care de altfel poartă numele acestui sfânt. În cuvântul rostit în numele vizitatorilor de unul dintre pelerini, acesta a menţionat: „Este vrednic de admirat devotamentul Excelenţei voastre şi a echipei de preoţi care a trudit să distrugă piatra de beton pe care reprezentanţii politici ai trecutului au încercat să o toarne peste conştiinţele oamenilor. Dumneavoastră aţi reuşit să semănaţi în fisurile de piatră ale conştiinţelor sămânţa dumnezeirii. Din mormântul bine armat a apărut viaţa. Rodul muncii sfinţiilor voastre este ca o înviere din morţi”.

Ecoul acestei vizite va rămâne pentru mult timp în inimile vizitatorilor, care au înţeles între altele cât de importantă este misiunea lor de a transmite generaţiilor următoare credinţa primită.

Pr. Petru Tamaş

[nggallery id=101]