„Evreul Saul în faţa celui atârnat pe cruce” a fost prima conferinţă ţinută în aula sinodală a catedralei din Iaşi, joi, 19 martie 2009, începând cu ora 19.00. Au participat şi câţiva tineri din parohia noastră, la această primă conferinţă din cadrul unui itinerariu de trei întâlniri pregătitoare pentru Săbătoarea Învierii.

Conferinţa a fost susţinută de pr. Alois Bulai, profesor de Sfânta Scriptură la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Au participat PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, preoţi, călugări, călugăriţe şi mulţi tineri.

După o rugăciune, o cântare susţinută de un grup de tineri şi o scurtă prezentare făcută de pr. Felix Roca, moderatorul întâlnirii, a urmat conferinţa propriu-zisă.

Pr. Alois Bulai a prezentat mai întâi câteva date biografice ale evreului Saul. Născut între anii 5 şi 10 d.C. (convenţional s-a stabilit anul 8) în Tarsul Ciliciei, evreul Saul era roman din naştere, purtând şi numele de Paul. A fost format în cultura elenistă (printre altele, în scrisorile sale citează traducerea greacă a Sfintei Scripturi – LXX – inclusiv cărţile deuterocanonice) şi era şi un cunoscător al iudaismului (a studiat la picioarele lui Gamaliel I cel Batrân, care a activat la Ierusalim între ani 20 şi 50 d.C.). Era făcător de corturi şi această muncă îl va ajuta să se întreţină. Nu l-a cunoscut pe Isus după trup. Se prezintă ca fiind evreu şi fariseu, persecutor al creştinismului.

În a doua parte, părintele profesor a răspuns la întrebarea: „De ce a fost reticent Paul faţă de creştinism?”. În primul rând, pentru că era îndrăgostit de religia şi de educaţia lui, apoi din cauza zelului pe care îl avea pentru credinţa părinţilor şi pentru că noua credinţă tulbura legea şi punea în pericol templul, locul cel mai sfânt al evreilor. Dar motivul principal stătea în faptul că ucenicii lui Cristos acceptau ca Mesia pe un condamnat la moarte pe cruce care, conform cărţii Deuteronomului (cap. 21), era blestemat („Blestemat este cel spânzurat pe lemn”).

În ultima parte a conferinţei, părintele s-a oprit asupra evenimentului Damascului care l-a schimbat pe Saul. În lumina Damascului, Paul înţelege că prin cruce, scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni, Cristos ne-a eliberat de blestem, făcându-se el blestem. Damascul i-a oferit posibilitatea reflecţiei personale. Isus s-a făcut sclav, s-a umilit până la moartea pe cruce (cf. Fil), iar învierea lui devine garanţie a învierii noastre. Paul înţelege că cel spânzurat pe cruce nu s-a sfârşit la cruce, dar a înviat şi-i aşteaptă pe toţi oamenii să vină la el.

Drept concluzie, cum a anunţat şi la începutul conferinţei, pr. Alois Bulai, a spus că expunerea făcută e o provocare. Trebuie s-o citim în perspectiva situaţiei de criză pe care o traversăm. Suntem chemaţi să-l vestim pe Cristos într-o lume care refuză suferinţa, care acceptă cu uşurinţă avortul şi eutanasia. În acest context, putem să-l predicăm pe Cristos cel spânzurat pe lemn?

Au urmat întrebările participanţilor. Iată câteva dintre ele: Care este piatra de scandal în predicarea lui Cristos în zilele noastre? Suntem pregătiţi să-l primim pe Cristos? Cum trebuie să ne raportăm la suferinţă? Care ar fi reţeta de succes care să anihileze căderile în faţa tentaţiilor lumii de astăzi? Cum se explică faptul că astăzi sunt foarte puţini creştini în Asia Mică? Cum ar putea fi sensibilizaţi tinerii să trăiască experienţa de azi în perspectiva veşniciei? A fost sau nu Paul un privilegiat pe drumul Damascului?

„Evreul Saul în faţa celui atârnat pe cruce” face parte din planul de conferinţe organizat de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin intermediul Oficiului pentru Pastoraţia Tinerilor, Copiilor şi Asociaţiilor. Următoarele două conferinţe vor avea ca temă libertatea şi creaţia. Prima va fi joia viitoare (26 martie): ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti, „Dumnezeu şi libertatea”. Joi, 2 aprilie, va fi PS Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, cu tema „Creaţie-evoluţie. Plan mântuitor sau întâmplare?”.

Pr. Cornel Cadar