Un acrobat şi-a făcut apariţia într-un mic orăşel şi a aşezat o frânghie bine încordată la zeci de metri deasupra unui râu cu ape repezi.
El a uimit mulţimea prin talentul şi curajul lui, traversând de mai multe ori acel râu pe frânghie, alergând, umblând în mâini, mergând pe bicicletă şi împingând o roabă.

Când i s-a părut că toţi sunt convinşi de abilitatea lui, acrobatul s-a adresat mulţimii:
– Aş vrea acum să împing roaba aceasta de la un capăt la altul al frânghiei, având o persoană în ea. Credeţi că pot face aceasta?
Toţi au început să strige:
– Credem! Credem!

Atunci acrobatul a întrebat:
– Cine se oferă, să încercăm împreună?”
Tăcere deplină! Nimeni nu se oferă. Din spatele mulţimii apare un copil:
– Eu mă ofer. Eu am încredere în tine!”

Înmărmurită, mulţimea îi urmăreşte pe cei doi încheindu-şi cu succes drumul, atât de primejdios.

Cineva se apropie de copil:
– Nu ţi-a fost teamă?
Copilul răspunde zâmbind:
– Nu! Acrobatul este tatăl meu. Nu e prima dată când facem lucrul acesta împreună.

* * *

Te încrezi tu în Dumnezeu, vrei să te laşi condus de El pe drumul greu şi primejdios al vieţii, sau ai doar o formă de credinţă lipsită de viaţă şi de putere, aşa cum aveau şi ceilalţi oameni din jurul acrobatului?