O ultimă ieşire alături de părintele Petrică

În perioada 27-30 iulie, tinerii din parohia noastră, 40 la număr, însoţiţi de părintele vicar Petrică au pornit la drum spre Braşov cu gândul de a petrece împreună 4 zile de neuitat.

În prima zi, cea de luni, ne-am adunat cu toţii la ora 7:30 în faţa bisericii, ne-am imbarcat în autocar şi am plecat bucuroşi spre destinaţie făra a şti ce ne aşteapta. Dupa 7 ore de mers cu autocarul am ajuns în Buşteni, unde am început a ne instala corturile la poalele vârfului Caraiman, pe care se afla Crucea Eroilor Neamului. Apoi baieţii au plecat prin pădure pentru a strânge lemne pentru foc. Am făcut împreuna câteva jocuri de voie bună pentru destindere, după care s-a continuat cu multe cântece la chitara sub supravegherea focului.

A doua zi trezirea a fost foarte devreme din cauza frigului, însă ceaiul proaspăt făcut ne-a încălzit, iar micul dejun ne-a întărit. După ce ne-am strâns bagajele am pornit spre Cascada Urlătoarea. Drumul nu a fost greu, într-o ora am și ajuns acolo, iar admirând-o am alungat mica oboseală acumulată. Ne-am întors într-o alta ora la autocar şi am plecat spre renumitul Castel Bran. Am vizitat toate cele 4 etaje ale castelului şi am ascultat cu maximă atenție istoria acestuia. Am fost uimiţi nu de istorie, ci mai mult de unii vizitatori care luau în serios povestea Contelui Dracula. După ce am păstrat imaginea castelului în poze, am pornit iaraşi la drum până la o mănăstire franciscană, puțin izolată de lume, însă foarte frumos amplasată. Acolo am avut unica ocazie de a participa la sfânta liturghie, celebrată sub umbra unui stejar grandios. Participanții inediți ca un măgăruș, un câine, precum și adierea vântului plăpând au făcut ca sfânta liturghie să fie una de neuitat. Nu trebuie uitat faptul că părintele ne-a îndemnat să-i mulţumim Domnului pentru ceea ce avem. Întorși la locul unde am amplasat corturile ne-am pregatit pentru a face focul şi pentru masă. În acea seară ne-am culcat mai devreme pentru a fi pregătiţi a escalada muntele în următoarea zi.

A treia zi trezirea s-a făcut în sunete de chitară la ora 4 dimineața. Până ne-am dezamorțit la lumina și căldura focului am reușit într-un final să ne pornim la drum pe la ora 5. Cele aproximativ două ore de așteptare pentru deschiderea stației de telecabină din acea dimineață răcoroasă au meritat pe deplin. Priveliştea extraordinară ne mângâia ochii, vechile Babe şi Sfinxul ne aminteau de puterea naturii, iar vântul și soarele parcă negociau pentru a ne face să ne simțim și mai bine. A urmat să mergem spre Vârful Caraiman, pentru a privi mai de aproape Crucea Eroilor Neamului, cruce care ne-a vegheat în fiecare seară. De aici ne-am propus să mergem pe Vârful Omu, care s-a dovedit a fi alt vârf. Puțin sau mai mult dezamăgiți de acest fapt ironic, ne-am întors la Babe, ne-am odihnit puţin şi am aşteptat la rând pentru a coborî cu telecabina spre Bușteni. Ajunşi la locul de campare, s-a pregătit ca de obicei focul, iar gospodinele împreună cu bucătarul grupului au pregătit cina, care a fost foarte gustoasă. Unii, fiind istoviţi de la drum, s-au culcat mai devreme, alții nu au vrut să piardă ultima noapte petrecută în jurul focului așa că și-au instalat sacii de dormit sub cerul înstelat. În acea noapte am avut parte şi de un vizitator, de care ştiam că ar putea veni şi anume: o ursoaică alături de cei doi pui ai săi. Cu toţii ne-am alarmat, însă nimic grav nu s-a întâmplat.

În ultima dimineaţă ne-am răsfățat și ne-am trezit la o oră potrivită. Am pregătit micul dejun, am mâncat, ne-am strâns corturile şi cu părere de rău că plecăm, ne-am luat rămas bun de la acele locuri minunate, întorcându-ne acasă cu poftă de alte aventuri.

Îi urăm părintelui Petrică toate cele bune şi îi mulţumim pentru tot ce a făcut pentru noi!

Lucia Giurgi

[nggallery id=5]