S7300008Ziua de duminică, 6 decembrie 2009, a fost una cu totul specială pentru tinerii din parohia „Sfântul Anton de Padova”-Iași. În aceasta duminică a doua din Advent, 34 de tineri entuziaști au depus adeziunea pentru prima oară în cadrul Acțiunii Catolice a Tinerilor, o premieră pentru grupul nostru parohial de tineri, deja închegat de ceva timp. Acest eveniment a fost pregătit cu mult timp în urmă, inițierea propriu-zisă fiind făcută în mini-escapada noastră spirituală inedită de la Luncani, în urmă cu două săptămâni. Atunci ne-au fost prezentate cele patru laturi ale ACT-ului, și anume: latura liturgică, caritativă, cultural-recreativă și formativă, dar și profilul tânărului catolic angajat în misiunea Bisericii, după îndemnul Conciliului al II-a din Vatican.  Tinerii au fost liberi să-și aleagă astfel „grupul de interes” în funcție de talantul cu care a fost înzestrat.

Suntem conștienți că doar simplul act de a alege nu e de-ajuns; pe lângă faptul că ne-am scrijelit numele pe o listă, ne-am propus să facem pact cu perseverența și consecvența, să ne ținem de cuvânt și să ne implicăm trup și suflet în activitățile care se vor desfășura în cadrul și prin intermediul Acțiunii Catolice, la nivel aprohial și diecezan. Am ales deschis să ne aliem cu Biserica iar faptul că ne-am facut publică dorința de a ne implica mai mult denotă intenția și actul nostru sincer de a ne descoperi pe noi înșine, de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, de acționa după voia sa și în colaborare cu păstorii ce ne-au fost trimiși în numele său.

În viață totul ține de alegere. Dacă îți permiți pentru un moment luxul de a fi sincer cu tine însuți, dacă dai la o parte toate murdăriile și umbrele lăsate, ca și tenebrele nopții spirituale care ne îmbie adesea atât de ademenitor, nu poți să nu-ți dai seama că în definitiv nu e vorba decât de chemare și alegere. Orice moment e o alegere decisivă, ce poate schimba radical cursul întregii vieți.

Suntem mai convinși ca niciodată că, pentru a reuși să înfăptuim ceea ce ne-am propus în această zi deosebită, trebuie în primul rând să învățăm adevăratul sens al cuvântului „responsabilitate”, bogăția „angajării” în slujirea binelui și roadele „inițiativei” ce izvorăște dintr-o inimă generoasă, ca un fluviu nesecat, curat, limpede și mai proaspăt ca niciodată. Probabil lucrurile nu ne vor ieși mereu conform planului, dar există întotdeauna loc de mai bine. Nu ne rugăm decât ca Domnul să ne lumineze să știm când și cum să acționăm corect.

Acțiunea Catolică înseamnă lucru în echipă și cu cât suntem mai uniți în jurul Lui, cu atât mai mult ne vom descurca mai bine și vom culege roade coapte și gustoase. Deși avem suflet tânăr, ni se cere totuși să dăm dovadă de maturitate și să aducem prinos Domnului strugurii rumeni și copți, ambrozia divină mustind de seva binelui în slujba căruia ne-am angajat să rămânem și pe care ne-am hotărât să-l oferim celor din jur, ca pe o licoare ce poartă în sine secretul fericirii și tămăduirii de tot răul care ne asaltează și ne slăbește. Vorbele frumos meșteșugite trebuie să ascundă gesturi bine tâlcuite și acte desăvârșit înfăptuite. Lucrul palpabil e cel mai bine înțeles; vorbele frumoase nu ajung pentru că ele se scurg printre degete și se pierd în noaptea amintirii. Ne dorim și ne-am propus în această zi mare pentru debutul nostru să reușim să ne ținem strâns de mână timp îndelungat și să ne bucurăm împreună de ceea ce reușim să facem, deși nu vom uita nicicând că e mai mult vorba de ceea ce face Domnul cu și prin noi, decât de ceea ce reușim noi înșine să realizăm.

Liturghia a început cu o procesiune. Astfel, în frunte cu ministranții și preoții, un cârd de tineri am format si am construit pas cu pas, în ritm domol, calea ce o avem de urmat. Simțeam că ne-am fi dorit într-un cuget să pătrundem și să însemnăm definitiv urmele pașilor noștri în asfaltul rece, în acompaniemanetul armonios al orgii ce răsuna deja în biserică și care dorea parcă să acopere vorbăria veselă și zglobie a tăcerii încremenite în divin ce șiroia din inimile noastre, o tăcere mai grăitoare în acel moment decât o mie de cuvinte rupte din cer și dăruite buzelor noastre.  Așa am început noul nostru drum către colaborarea noastră cu Dumnezeu și păstorii Bisericii. În trupurile noastre zgribulite zvâcnea un foc de bucurie și emoții. Procesiunea a fost de fapt un incipit al formării noastre, un drum ce trebuie să ni-l croim cât mai lin dar sigur, încercând să nu ne abatem de la el.

Pentru ca liturghia să se desfașoare într-un mod cât mai plăcut am încercat să ținem cont de un program prestabilit. Momentul culminant a fost atunci când noi, tinerii, ne-am adunat în fața altarului, în văzul tuturor credincioșilor din biserică și ne-am așteptat rândul în a ne depune adeziunea pentru Acțiunea Catolică. Fiecare dintre noi ne-am spus numele la microfon pentru a afla lumea cu cine are de-a face, iar părintele paroh împreună cu părintele vicar, care a pregătit minuțios această zi și acest moment, ne-au înmânat arhicunoscutele cravate specifice AC-ului. Bineînțeles că și noi ne-am gătit pe măsură cu cămășuta albastră, deși, din cauza frigului ce sălășluia în jur și învăluia chiar și suflarea cea mai temerară, am preferat să stăm înfofoliți . După această etapă, pentru a întregi lucrurile,  a urmat promisiunea specifică pe care am rostit-o cu toții în cor. Acest moment a pus și mai mult accentul pe faptul că trebuie să formăm un tot unitar și că trebuie să năzuim să ne purtăm ca niște mușchetari moderni în sliujba Lui: „un  pour tous, et tous pour un!”.

După acest moment important a urmat ofertoriul iar liturghia și-a urmat cursul obinuit, fiind asezonată cu cântece tinerești, pline de suflul, farmecul și entuziasmul specific vârstei. Parcă și cântecele noastre pare-ni-se că-s mai melodioase în ultima vreme. Și de abia am început… La orizontul itinerariului de formare pe care l-am început împreună, deloc timid, cu noii preoți se întrevăd cu siguranță lucruri și mai mari.

După celebrare, ne-am adunat în curtea bisericii și ne mândream cu noile noastre cravate. Ce bine ne mai șade cu ele! Dar Acțiunea Catolică nu înseamnă doar o simplă cravată. Sperăm să nu dezamăgim niciodată așteptările celor care au investit atât de multă încredere în noi și să creștem în preajma lui Isus prin activitățile ce le vom înfăptui!

Mulțumim pentru această șansă!

Carmen-Cătălina DIAC

și

Laura ANDREȘ

[nggallery id=110]