“Prin rănile lui aţi fost vindecaţi” (1Pt 2,24)

Ziua bolnavului la nivel diecezan şi parohial  s-a celebrat în dieceza de Iaşi pe data de 13 mai 2011. În Biserica Catolică, începând cu anul 1992, din iniţiativa fericitului papă Ioan Paul al II-lea, a fost instituită Ziua Mondială a Bolnavului, o zi specială de rugăciuni pentru bolnavi, prin care se doreşte sensibilizarea credincioşilor faţă de cei care suferă.

Este celebrată în mod obişnuit la 11 februarie, în sărbătoarea Apariţia Sfintei Fecioare la Lourdes. Din motive pastorale, în Dieceza de Iaşi, această zi se celebrează la 13 mai, când se sărbătoreşte Apariţia Sfintei Fecioare la Fatima. Cu această ocazie Preasfinţitul Petru Gherghel episcop de Iaşi a celebrat la Cacica o Liturghie pontificală pentru şi împreună cu bolnavii din dieceza de Iaşi.

În parohia “Sf. Anton de Padova” această zi a fost marcată prin Liturghia de seară, celebrată de pr. Alois Farţadi parohul acestei comunităţi, la care au participat credincioşi suferinzi din comunitatea noastră , mai ales cei care suferă datorită unor dizabilităţi de tip fizic sau din cauza vârstei înaintate. Tinerii din Acţiunea Catolică împreună cu membrii asociaţiei Vincenţiu de Paul din parohia noastră s-au mobilizat în organizarea acestei sărbători. Cu multă disponibilitatea i-au ajutat pe bolnavi să ajungă la biserică, i-au însoţit şi au fost alături de ei pe tot parcursul sărbătorii.

După Sfânta Liturghie, copiii şi tinerii au pregătit un scurt moment artistic. Copiii îmbrăcaţi cu vestimentaţia specifică  Acţiunii Catolice s-au aliniat în faţa altarului unde prin cântul lor i-au făcut pe bolnavi să uite o clipă de suferinţa lor. Acesta a fost doar începutul deoarece tinerii au continuat momentul de sărbătoare printr-o scenetă în care am avut ocazia să retrăim momentul învierii Domnului nostru Isus Cristos, urmând apoi ca în sala de cateheză sărbătoarea să se încheie printr-un dans popular organizat de tinerii care fac parte din ansamblul de dansuri ai parohiei “Sf. Anton de Padova” din Iaşi şi agapa frăţească specifică unui moment de sărbătoare.

A fost o sărbătoare emoţionantă în special pentru bolnavi care cu lacrimi în ochi au mărturisit:

„M-am bucurat foarte mult în această seară deoarece după trei ani de zile de când m-am îmbolnăvit nu am mai avut ocazia să particip la Sfânta Liturghie” (Dumitru).

„Ce mare pomană aţi făcut părinte deoarece din toamnă de când am căzut la pat nu am mai avut ocazia să ies din casă” (Tereza).

„Foarte frumoasă Biserica, această Sfântă Liturghie, copiii şi tinerii. Prin dansul lor şi prin portul naţional m-au făcut să mă simt cu 50 de ani mai tânără” (Ana).

Accentul cuvântului de învăţătură a căzut pe mesajul Preasfinţitului Petru Gherghel episcope de Iaşi pentru ziua mondială a bolnavului din acest an 2011. „Fiecare persoană şi întreaga societate trebuie să-şi îndrepte atenţia spre cei în suferinţă, să-i accepte cu grijă şi iubire între toţi membrii familiei umane şi, arătându-le compasiunea, să-i preţuiască şi să-i considere ca şi pe ceilalţi fraţi şi surori, ba, şi mai mult, ca pe adevărate comori lăsate de Dumnezeu, care să le amintească mereu de condiţia precară şi efemeră a vieţii, ca pe o jertfă şi o contribuţie la creşterea solidarităţii umane”.

 

Rugăciune pentru bolnavi:

Doamne, Isuse Cristoase, prezent în sfânta taină a altarului, tu, care ai venit în lume să vindeci neputinţele oamenilor, tu, care ai venit să chemi la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai acceptat moartea pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii, te rugăm să priveşti la umila noastră suferinţă şi la rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu inima sinceră. Primeşte adoraţia noastră!

Ocroteşte-ne, Doamne, cum ştii tu, ca un bun şi iubitor medic al sufletelor şi al trupurilor. Fă ca suferinţele noastre să fie, nu spre pierzarea, ci spre mântuirea noastră. Căci fără harul tău, facem din patul suferinţei noastre un loc de disperare, în schimb, alături de tine prindem curaj. Împreună cu tine, suferim din iubire şi cu iubire.

Dacă voinţa ta este ca noi să suferim, primeşte suferinţa noastră. Iar dacă voinţa ta este să ne vindecăm, aşa cum i-ai vindecat pe mulţi bolnavi care au alergat la tine: şchiopi, orbi, paralizaţi, vindecă-ne şi pe noi.

Venind astăzi înaintea ta, te rugăm din adâncul sufletului nostru, alină suferinţele tuturor celor bolnavi, însoţeşte-i mereu cu prezenţa ta, cu mângâierea şi încurajarea ta.

Fie ca suferinţele noastre să ne conducă spre îndreptarea vieţii şi nu spre disperare. Fie ca patul bolii să fie altarul de pe care, în orice moment, să înălţăm rugăciunea noastră plină de speranţă către tine.

Şi dacă voinţa ta este să suferim, asemenea ţie în grădina Măslinilor, spunem şi noi: „Nu voia noastră, ci a ta să fie!”. Dăruieşte-ne răbdare şi linişte. Alungă de la noi frica şi disperarea, ca să nu fim îngenuncheaţi de durere şi să disperăm sau să cădem în patima mâniei sau a blestemului.

Ajută-ne, o, Isuse, cu harul tău, cu prezenţa ta mângâietoare. Primeşte suferinţa noastră pe care vrem s-o unim cu suferinţa ta de pe drumul crucii şi de pe Calvar. Primeşte lacrimile şi suspinele noastre, singurătatea şi momentele noastre de nelinişte şi binecuvântează-le. Amin.

pr. Ionuţ Eremia Imbrişcă