Campus de vară pentru copii, Gura Humorului 4 – 10 iulie 2011

În perioada 4 – 10 iulie 2011 s-a desfăşurat  în parohia noastră campusul pentru copii, O vară împreună, eveniment ce a adunat, pe parcursul celor şase zile, petrecute la Gura Homorului,  56 de copii şi 12 de animatori. Tema campusului din acest an s-a intitulat “Copii săraci, copii bogaţi”, temă care a fost dezvoltată şi pusă în scenă de tinerii parohiei noastre, susţinuţi de pr. Alois Farţadi parohul comunităţii „Sf. Anton de Padova” din Iaşi şi pr. Ionuţ Imbrişcă vicar parohial.

Şase zile minunate, şase zile în care ne-am distrat, dar am şi învăţat lucruri noi, şase zile care ne-au ajutat să ne întoarcem acasă mai uniţi. Asta a reprezentat campusul de vară la Gura Humorului atât pentru copii, cât şi pentru animatori. Cum era firesc, totul a început cu Sfânta Liturghie luni 04 iulie 2011 la ora 7.00. După Sfânta Liturghie, o fotografie de grup era tot ce mai lipsea.

Entuziasmaţi şi plini de energie atât noi animatorii cât şi copiii ne-am luat rămas bun de la cei dragi şi am pornit către o destinaţie de vis  pentru perioada 4-10 iulie 2011. Ajunşi la locaţia ce avea să ne găzduiască pe perioada campusului, cu toţii am rămas impresionaţi de căldura şi bucuria cu care am fost întâmpinaţi de către pr. Emil Robu, vicar parohial în parohia „Sf. Treime“ din Gura Humorului şi domnul Gigi Candea administratorul Forumului German din acelaşi oraş.

Cum totul mergea ca la carte am putut să dăm START campusului! Am împărţit copiii în 4 grupe şi anume: Savanţii, Iscusiţii, Cercetaşii si Înţelepţii, fiecare grupă având 3 animatori.  După ce am citit regulile care aveau să ne ghideze pe tot parcursul campusului, ne-am jucat şi am dansat, pentru ca mai apoi să mergem într-o expediţie pentru a cunoaste oraşul Gura Humorului. Toată lumea era atentă la detalii, toată lumea se interesa de semnificaţia fiecărui monument întâlnit. Toate acestea pentru că fuseseră anunţaţi şi de existenţa unor competiţii ce aveau să clasifice una din grupe pe locul întâi.

Tema acestui campus a fost “Copii săraci, copii bogaţi” , temă care a adus mai multă pace în rândul copiilor. Fiecare tablou pus în scenă de către animatori şi-a pus amprenta asupra copiilor, zilnic ei rămânând cu câte un dar al Duhului Sfânt.

Programul acestui campus a fost unul foarte bine organizat. Pentru copii dimineaţa începea la ora 7:30 cu deşteptarea, după care urma înviorarea. Treziţi bine, nu ne mai rămânea decât să facem rugăciunea de dimineaţă pentru a începe ziua aşa cum se cuvine.  Nici micul dejun nu a lipsit, un mic dejun preparat cu multă dragoste  de către bucătarii noştrii. De la ora 8:45 până la 9:00, animatorii mergeau în inspecţie prin camerele copiilor pentru a verifica dacă aceştia au făcut curăţenia de dimineaţă. Le-a cam dat bătăi de cap unora, dar cu siguranţă acum nu mai reprezintă o problemă. La ora 9:00 eram pregătiţi să începem ziua de campus. Aşa că, de la ora 9:00 până la ora 12:00 am cântat, am dansat, am urmărit tablourile piesei de teatru “Copii săraci, copii bogaţi”, am discutat pe seama acestora la momentul catehetic, dar nu am uitat să ne şi jucăm. La ora 12:00 pregăteam cântecelele pentru Sfânta Liturghie care avea loc la ora 12:30. Prânzul de la ora 13:15 ne-a ajutat să strângem forţe noi pentru ce avea să ne aştepte în a doua parte a zilei. La ora 15:00 toată lumea era echipată cu umbreluţe şi sticluţe cu apă pentru a putea parcurge cei 5 kilometri până la Mănăstirea “Humor” pe jos. Am plecat încrezători, neluând în seamă distanţa pe care aveam să o parcurgem. Şi totuşi când oboseala începuse să se instaleze a apărut părintele Ionuţ şi domnul bucătar cu maşinile lor care în 2 secunde erau pline. Sărăcuţele maşini … au făcut 4 ture, câte una pentru fiecare echipă. Câţiva copii au experimentat şi cât de confortabil poate fi portbagajul din maşina parintelui vicar. Ajunşi la mănăstire, deşi copiii erau nerăbdători să-şi cheltuie bănuţii pe suveniruri nu au putut să nu aprecieze frumuseţea, pacea şi liniştea ce domnea peste acele lăcaşuri sfinte.

Câteva poze de grup şi câteva minute de cumpărături au pus punct expediţiei noastre la “Mănăstirea Humor”. Şi totuşi … trebuia să ne întoarcem şi acasă. Încă 5 kilometri şi de data aceasta i-am parcurs pe toţi pe jos cu excepţia copiilor mai mici care s-au întors cu maşina acasă. Ajunşi acasă, am luat împreună cina după care am vizionat un film. Deşi filmul era foarte frumos şi interesant nu mare ne-a fost surprinderea să-i vedem pe copii dormind pe scune. Aşa că, obosiţi fiind am făcut rugăciunea de seară şi am dat stingerea.

A treia zi am avut parte şi de o vizită neaşteptată din partea părintelui paroh Alois Farţadi de care ne-am bucurat din plin, mai ales că ne-a răcorit cu o îngheţată. Apoi, am vizitat Mănăstirea “Voroneţ” la care am ajuns mergând tot pe jos însă de data aceasta priveliştea de pe traseu ne-a făcut să mai uităm de drumul lung. Aici am avut ocazia să admirăm “albastrul de Voroneţ” specific acestei mănăstiri precum şi imensul tablou al judecăţii finale pictat pe peretele din faţa mănăstirii. Deşi obosiţi seara după rugăciune copiii încă mai aveau energie suficientă pentru a mai prelungi măcar pentru câteva momente programul de mers la culcare.

Joi, ne-am propus să ne relaxăm la iarbă verde – binenţeles după ce în cursul dimineţii s-a desfăşurat programul de campus –  pentru a căpăta energie pentru ziua de vineri care avea să fie mai plină decât toate celelalte. Aşadar vineri, după prânz, am plecat tot la iarbă verde. Însă înainte de aceasta părintele Ionuţ Imbrişcă a mai venit cu o surpriză pentru copii. După ce am traversat râul Moldova ne-am suit în telescaune şi ne-am bucurat de liniştea şi priveliştea minunată ce ne înconjura. Ajunsi sus, am făcut câteva joculeţe şi am dat startul la  concursul de cultură generală. Pentru că cerul dădea semne de ploaie ne-am grăbit cu toţii către telescaune. Abia acum iarba verde ne astepta cu adevărat. Timp de câteva ore, cât animatorii au pregătit un grătar pentru copii, aceştia s-au jucat şi au cântat, binenţeles fără să lipsească şi năzbâtiile specifice copiilor. După cină, pentru că se făcuse seară eram pregătiţi să plecăm către casa ce avea să ne găzduiască pentru ultima noapte. Câte doi, fiecare cu echipa lui, am pornit spre casă.  Aveam de trecut printr-un parc de distracţii amenajat pentru zilele oraşului, iar umbreluţele ne cam făceau cu ochiul. Aşa că, pentru a fi pe deplin mulţumiţi şi fericiţi părintele Ionuţ ne-a dat ocazia să ne distrăm şi în umbreluţe. După atâtea activităţi, am fi putut spune că un somn liniştit era tot ce mai lipsea, însă de petrecerea promisă nu a uitat nimeni. După ce am ajuns acasă, toată lumea s-a schimbat şi am petrecut încă 2 – 3 ore cu dansuri, karaoke şi nu numai.

Şi aşa a venit şi ultima zi. În această ultimă zi am tras câteva concluzii, am pus la punct ultimele detalii pentru momentul artistic pe care îl pregătisem pentru părinţii  noştri şi am plecat către casă.  În drumul nostru către Iaşi, ne-am oprit şi la Sanctuarul Marian de la Cacica, unde ne-am rugat Maicii Domnului şi i-am mulţumit bunului Dumnezeu pentru toţi cei care au făcut posibil desfăşurarea acestui campus. După aceea am vizitat Salina. În Salină am cântat, am făcut poze si băieţii au jucat fotbal într-un spaţiu special amenajat. De abia de acum eram pregătiţi să plecăm către casă. Bineînţeles că un popas la Codrii Pascanilor, pentru o îngheţată oferită tot de părintele, nu a stricat. Ajunşi acasă, unde ne-au aşteptat părinţii şi părintele paroh Alois Farţadi am participat şi la Sfânta Liturghie pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru săptămâna minunată pe care am petrecut-o împreună. Şi totuşi , campusul avea să ia sfârşit abia duminică când, după ce am cântat atât de frumos la Sfânta Liturghie am pus în scenă momentele artistice pe care le pregătisem pentru părinţi. Tot duminică au fost anunţaţi şi câştigătorii concursurilor. La sfârşit, o îmbrăţişare mare din partea tuturor pentru părintele Ionuţ a încheiat zilele de campus rămânând însă vie în inimă şi minte amintirea unor zile petrecute împreună.

Aşa, s-a încheiat un alt capitol din viaţa copiilor din parohia “Sfântul Anton de Padova” din Iasi, un capitol de neuitat.

Oana Zapalie

Impresii:

“A fost pentru prima dată când am plecat de lângă familie, dar am întâlnit o nouă familie mai mare care m-a făcut să mă simt bine”. (Flavio)

“M-am bucurat că am reuşit să-mi fac noi prieteni şi sper că după ce se va termina campusul să-i întâlnesc din nou la Biserică”. (Cristian)

“Nu m-am aşteptat să fie aşa frumos. Am venit cu puţine reţineri dar acum mă întorc cu amintiri frumoase acasă pe care le voi povesti şi altora”. (Alexandra)

„Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit în această vacanţă. Mi-am făcut prieteni noi, m-am rugat, m-am distrat, m-am simţit bine. Păstrez în inimă toate momentele petrecute la Gura Humorului“. (Iustina)

[nggallery id=170]