Zile de formare pentru tineri la Odorheiu Secuiesc 26-28 iulie 2011

„Tu care eşti în mine mai mult decât mine, fă-mă prezent prezenţei Tale”. Sunt cuvintele Sfântului Augustin ce aveau să lase urme adânci în sufletul fiecărui tânăr, din Parohia „Sfântul Anton” din Iaşi, care a participat la zilele de formare spirituală din cadrul campusului cultural-recreativ care s-a desfăşurat la Odorheiu Secuiesc în perioada 25 – 30 iulie 2011. Un grup de 40 de tineri au pornit de acasă cu gândul de a călători atât pe tărâmul pământesc, cât şi pe cel spiritual călăuziţi de părintele Alois Farţadi parohul comunităţii, care ne-a fost mereu alături prin rugăciune şi de părintele Ionuţ Imbrişcă vicar parohial, prezent cu noi.

 

Primul popas la nivel spiritual, a fost biserica romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Şumuleu Ciuc, actualmente cel mai mare loc de pelerinaj din centrul şi sud-estul Europei. Elementul central al bisericii, statuia Maicii Domnului făcătoare de minuni, (sau “Femeia îmbrăcată în soare” prezentă în spatele altarului) avea să ne fure gândul pentru ceva timp. Înălţimea statuii, confecţionată din lemn de tei poleit, măsoară 227 cm. După relatarea unei legende, în preajma unui pericol care înspăimântă oamenii din zonă, faţa statuii se schimbă, iar rana de pe obraz, pricinuită de sabia unui tânăr a sângerat. De-a lungul secolelor s-au consemnat numeroase astfel de evenimente, precum şi unele minuni legate de statuie. După ce am înălţat o rugăciune lui Dumnezeu prin mijlocirea Preacuratei am continuat itinerariul nostru ajungând la lacul „Sfânta Ana”.

 

Călăuziţi de razele soarelui am poposit, ceva timp, în preajma capelei “Sfânta Ana” chiar în ziua în care calendarul romano – catolic îi comemora pe sfinţii Ioachim şi Ana, mai exact pe data de 26 iulie. Zona lacului “Sfânta Ana” este, în prezent, de o puritate deosebită, ce nu te lasă indiferent. Peisajul e fascinant iar atmosfera de lângă lac este una deosebită. Putem spune că lacul “Sfânta Ana” este o destinaţie cu un peisaj natural neatins, un loc liniştit şi deosebit pentru cine vrea să-l înteleagă.

 

Gândul călătoriei ne-a condus paşii în continuare tot pe melagurile Transilvaniei, mai exact în Odorheiu Secuiesc, unde am fost întâmpinaţi cu inima deschisă de către sora Emilia. Clădirea de pe dealul Cserehat din judeţul Harghita (centrul de plasament “Sfântul Iosif”) avea să ne fie casă pentru trup şi pentru suflet. Scânteiea acestei case sunt copiii orfani găzduiţi şi educaţi de surorile congregaţiei “Inimii Neprihanite”, iar focul dragostei e menţinut de Sfântul Sacrament, fiind expus pentru adoraţie în continuu zi şi noapte. Aici am primit o adevărată mărturie de credinţă, care e veşnic vie, prin oamenii sfinţi din acea congregaţie. Un exemplu concret este sora Ionela. De ani de zile se hrăneşte doar cu Sfânta Taină. De asemenea a primit ca şi dar de la Dumnezeu, Stigmatele lui Isus.  Aici am avut fericita ocazie de a participa la Sfânta Liturghie celebrată de un episcop, din Italia.

 

Zilele petrecute în mănăstirea  de la Odorheiu Secuiesc au fost cu adevărat zile de har deoarece în permanenţă am fost călăuziţi de Cristos prezent în Sfânta Euharestie expus spre adoraţie. Cristos a fost gazda noastră pe parcursul acestor zile în care ne-am rugat, am cântat, ne-am recreat, dar am avut ocazia să ne cunoaştem mai bine şi să analizăm împreună temerile şi speranţele tinerilor din ziua de astăzi prin catehezele propuse de pr. Ionuţ Imbrişcă.

 

Sfânta Liturghie din biserica „Preasfânta Treine” din Codlea, avea să încheie călătoria spirituală în Transilvania cu un gând esenţial al părintelui Ionuţ: „ Ceea ce am încercat să facem în aceste zile să nu rămână doar pentru acest campus, dar să aibă continuitate atunci când ne vom întoarce acasă.”

 

Salutul adresat lui Isus, în fiecare dimineaţă şi seară, ne întărea tot mai mult gândul că faptele noastre bune, vor duce la maturizare credinţa noastră. Îndrăznesc să afirm cu bucurie că fiecare tânăr a trăit o adoraţie continuă, nu numai în preajma bisericii, ci şi pe Transfăgărăşan, şi la complexul acvatic. E o adoraţie ce nu s-a terminat la finalul campusului, ci cotinuă în inima fiecărui tânăr. Gândurile omului se văd foarte limpede în faptele ce le săvârşeşte. Acest campus  ne-a dat posibilitatea de a călători un pic mai aprope de Dumnezeu. S-a dovedit a fi o călătorie în care ne-am îmbogăţit atât din punct de vedere uman, dar mai ales din punct de vedere spiritual.

Emanuel Păuleţ

[nggallery id=172]