Cateheza tinerilor români la Madrid (ZMT)

Cele trei cateheze de la Ziua Mondiala a Tineretului în limba română au fost susţinute de episcopul greco-catolic de Oradea, Preasfinţitul Virgil Bercea. Pentru a ilustra mai bine ce înseamnă a fi tari în credinţă, pentru fiecare zi în care s-a desfaşurat program catehetic, episcopul Virgil ne-a dat ca exemplu viaţa şi suferinţa episcopilor martiri români, denumind zilnic modele de viaţă, de statornicie în credinţă şi de voinţă de a lupta până la capăt pentru a păstra calea dreaptă ce duce la Tatăl.

17 august, cateheză RO, ZMT Madrid 2011 : “Tari în credinţă”

În prima zi, Ps. Virgil ne-a vorbit de sacrificiul ep. martir  Ioan Suciu care a murit în închisoarea din Sighet la vârsta de doar 47 de ani. Acesta spunea: “Tinerilor, luptaţi pentru adevăr şi lumină”. Providenţa ne oferă un prilej unic de eroism (un exemplu vrednic de luat în seamă este reflectat în perioada în care Biserica era în afara legii); dar cum reacţionăm noi azi cand totul este contrar credinţei? Acum suntem liberi şi putem alege între a fi tari în credinţă sau a fi laşi.

“Nu vă înfricaţi, Dumnezeu este cu voi!” sunt de asemenea cuvintele episcopului Ioan Suciu. Judecătorii şi piedicile din zilele noastre, judecători care ne iau în râs, care ne “pălmuiesc” prin cuvinte…a învinge înseamna a ramane tari în credinţă. Pentru cine am crezut? Cine este acest Isus Cristos pentru noi? Putem să murim pentru Cristos când îl mărturisim în timpurile noastre, arăntând că El există.

Adresându-li-se tinerilor, episcopul de Oradea a întrebat: “Când aţi simţit că s-a instaurat această relaţie persoanală cu Isus? Prin faptul că voi credeţi ca v-a schimbat viaţa …dar voi ce faceţi pentru a face ca această relaţie să se instaureze şi să se păstreze? …de câte ori am stat noi pe marginea <drumului> fără a vedea nimic (precum orbul căruia i s-a dat vederea, orb care după ce a văzut a mers pe calea lui Isus). Astăzi, aici şi acum, El trece! Suntem pe marginea drumului sau suntem cu El pe cale? El este Domnul care poate sa ne schimbe viaţa, dându-i sens. De ce să merg pe acest drum bătătorit, poate mă dor tălpile?!…oare are valoare drumul sau este mai valoroasă marginea? (pe margine poate pământul este mai moale, dar se pot întâlni nisipuri mişcătoare). Este foarte important să ştiu care e alegerea mea…să ştiu să raspund la întrebările: <de ce aleg să stau pe margine?> sau <de ce să mă satur de margine şi să merg pe cale?>”

Tari în credinţă rămânem când suntem cu ochii aţintiţi spre El. Dacă îl consider pe El “CEL MAI” sunt şi eu mai frumos, pentru că liniştea mea şi bucuria de a-L avea în suflet se reflecta în ceea ce facem, în ceea ce suntem…El ne oferă toate acestea, prin prezenţa Sa în inimile noastre.

Pentru a ne menţine pe drumul credinţei, ne sunt de ajutor sacramentele, iar prin Spovadă şi Sf. Euharistie noi avem grijă ca relaţia cu Isus sa rămână prioritară. Iar când întâlnim dificultăţi, este recomandat să apelăm la preoţi, dar să ştim că El este cel care ne ascultă.

Domnul oferă fiecaruia un prilej unic de sfinţenie, iar prin exemplul sfinţilor El ne arată drumul pe care trebuie să mergem.

 

18 august, cateheza RO, ZMT Madrid 2011: “Înrădăcinaţi în Cristos”

 

La a doua cateheză, exemplele de trăire ale credinţei ce au fost discutate au fost episcopii martiri Anton Durcovici şi Vladimir Ghica.

“Aveţi încredere şi va veni o zi pentru noi” sunt cuvintele episcopului martir Anton Durcovici, care-i încuraja pe cei din închisoare, în momentele de mare suferinţă.

Vladimir Ghica: “Dacă Dumnezeu mă vrea aici, rămân aici.”- aproape toţi tinerii doresc să părăsească România….indiferent în locul în care alegem să trăim, să locuim şi să ne stabilim, oriunde am fi, este nevoie de noi. (“dacă Dumnezeu mă vrea aici…”). Noi, tinerii, trebuie sa avem alegerea noastră pentru că deciziile sunt pentru noi. Suntem capabili să alegem pentru viitorul nostru şi să fim convinşi că în tot ceea ce facem şi alegem, punându-l pe Isus în mijlocul nostru vom face cele mai bune alegeri.

Martirii susţineau faptul că suferinţa poate duce la sfinţenie: “închisoarea aceasta este sfântă şi noi nici nu bănuiam” – închisoarea care aduce suferinţă mare şi moarte, aduce  şi sfinţi totodată.

Pentru a ne înrădăcina în Cristos, trebuie să-L căutăm, să avem curaj să mergem pe acest drum care duce la El, refuzând monotonia şi cotidianul lucrurilor.

Sf. Augustin spunea “neliniştită este inima noastră până se va odihni in Tine”, nelinişte reprezentată de dubiile noastre, care sunt prezente mai mult sau mai puţin, chiar şi atunci când ne înfingem rădăcinile în solul credinţei.

“Dacă ştii să-L pui pe Domnul în tot ceea ce faci, Il vei găsi în tot ceea ce ţi se întâmplă”.

 

19 august, cateheza RO- ZMT Madrid 2011 – “Mărturisitori ai lui Cristos in lume”

A fi mărturisitori in credinţă înseamnă a avea tăria să spunem că suntem ai lui Cristos, iar scopul  ZMT este întâlnirea personală cu Isus.

Mărturisitor al credinţei în lume a fost cardinalul Iuliu Hossu, care accentua faptul că doctrina iertării şi a iubirii sunt principiile fundamentale în credinţă. Pentru a fi urmaşi ai lui Cristos trebuie să alegem să mergem pe urmele Lui. Sfinţii sunt coloanele credinţei noastre pe care se sprijină omenirea.

O imagine frumoasă pe care ne-o putem imagina pentru a întelege mai bine este aceea a nopţilor cu stele căzătoare, nopţi în care dorinţele devin speranţe. Astfel ele sunt nopţi ale speranţelor, speranţe ce devin realitate dacă sunt cu adevărat înrădăcinate în Cristos.

Sfinţii sunt coloanele credinţei noastre pe care se sprijină omenirea.

-Eu cum trăiesc Evanghelia? E bine să ştim să transmitem tinerilor care nu mai au timp să socializeze, valorile morale până şi prin intermediul reţelelor sociale.

Încercând să se apropie mai mult de tineri, episcopul Virgil Bercea a  pus problema în felul următor: daca Dumnezeu ne-ar scrie pe Facebook, noi am vrea să-i fim prieteni? Apoi s-a îndreptat spre o altă idee, întrebându-ne: ne construim identitatea aşa cum vrem noi sau cum doreşte El?

Şi în cele din urmă, ce este acest prototip de martir pentru mine? Ei au murit pentru toţi şi toate, din iubire pentru Cristos. În ce momente Îl marturisesc eu ? Lupta cardinalului s-a sfârsit…: “Lupta mea s-a încheiat, dar a voastra continuă!”.

Ne uneşte forţa Duhului Sfânt care ne conduce la Isus: totul începe de la mine, dar şi de la fiecare în parte; am primit un talant şi trebuie să ştim cum să îl folosim pentru a  deveni în Cristos; iar ceea ce avem în sufletul nostru străluceşte pe faţa şi în ochii noştri. Însă nu putem fi egoişti, să tinem doar pentru noi această imensă bucurie.

Niciodată nu trebuie să ne dorim moartea, nici să o căutam: a fi martir este un dar. Rănile lui Isus vindecă patimile noastre: pământul ne face să fim bolnavi, iar rănile Lui ne ridică de jos, de unde am căzut şi ne înalţă către cer.

Amalia Diac