De 20 de ani recunoscători faţă de Dumnezeu

La îndemnul temei anului asociativ 2011-2012 şi anume „Plini de recunoştinţă, cu o angajare reînnoită” tinerii din Acţiunea Catolică a Diecezei de Iaşi au petrecut împreună o zi de formare spirituală. Asistentul spiritual al sectorului tineri, părintele Ionuţ-Eremia Imbrişcă ne-a vorbit la momentul formativ despre recunoştinţă. Din parohia noastră au participat aproximativ 30 de tineri.

Ziua de 12 noiembrie 2011 a fost pentru aproximativ 70 de tineri din Dieceza de Iaşi una formativă. La Iaşi, programul s-a desfăşurat la subsolul catedralei Adormirea Maicii Domnului. Simultan, programul pentru ziua de formare a avut loc şi în centrele din Roman şi Bacău.

Ordinea de zi a început cu primirea participanţilor şi cu împărţirea acestora pe sortimente de bomboane pentru desfăşurarea mai uşoară a următoarelor activităţi. Până la rugăciunea de început organizatorii au pregătit o gustărică dulce şi un ceai cald. Ora nouă a sosit, iar pe lista de venire erau trecute următoarele parohii: „Sfântul Anton de Padova” din Iaşi, „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi, „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi, „Sfântul Anton” din Paşcani, parohia din Răducăneni, parohia din Poiana Micului, parohia din Gura Humorului.

Programul a început cu un cântec, urmat apoi de o rugăciune. Am avut ocazia să ne cunoştem mai bine printr-un joc propus de organizatori. Jocul de cunoaştere i-a provocat pe tineri să compună rime, să cânte şi să danseze. Imaginaţia şi improvizaţia tinerilor a fost de un mare succes şi amuzament în acelaşi timp.

La ora 10:15 asistentul spiritual al Acţiunii Catolice, sectorul tineri, părintele Ionuţ-Eremia Imbrişcă a început momentul formativ, vorbindu-ne despre recunoştinţă. Momentul a fost format din două părţi: prima parte s-a intitulat „plini de recunoştinţă”, iar a doua „cu o angajare reînnoită”. Momentul formativ a avut ca idee principală tema anului asociativ în curs, și anume: ”Plini de recunoştinţă, cu o angajare reînnoită”.

Pentru a înţelege mai bine ce este recunoştinţa, părintele Ionuţ ne-a invitat să luăm aminte un fragment din Vechiul Testament, şi anume suferinţa generalului sirian Naaman. El s-a vindecat de lepră scăldându-se în Iordan, şi astfel a devenit un om nou. Însă ce este mai important e faptul că Naaman s-a întors cu daruri la profetul Elizeu şi i-a promis acestuia că-i va aduce laude numai Dumnezeului lui Israel.

Recunoscător a fost şi Isus faţă de femeia considerată păcătoasă care i-a uns capul cu parfum şi i-a spălat picioarele cu lacrimi, le-a sărutat şi le-a şters cu părul capului ei. Isus îi mulţumeşte Tatălui ceresc atunci când a înmulţit pâinea, dar şi atunci când l-a înviat pe Lazăr.

Sfânta Fecioară Maria este plină de har, aşa cum o numeşte Arhanghelul Gabriel. În limba latină cuvântul har înseamnă graţia, mai exact mulţumire, recunoştinţă. Ea este mama harului dumnezeiesc, adică mama mulţumirilor divine, deoarece repeta foarte des cuvintele Deo gratias: mulţumesc lui Dumnezeu.

O altă lectură la care părintele ne-a invitat să medităm este aceea a celor zece leproşi vindecaţi de Isus Cristos. Dintre aceştia doar unul este îi este recunoscător lui Isus, întorcându-se spre a-i mulţumi. Datorită faptului că s-a întors, el a fost vindecat integral, trup şi suflet.

Legătura dintre credinţă şi recunoştinţă constă în ideea de a-i mulţumi lui Dumnezeu, nu numai de a-i cere. Iar modul de mulţumire trebuie să fie ”cu glas tare” pentru a-i determina şi ceilalţi să facă la fel.

Recunoştinţa o dobândim renunţând la autosuficienţa şi la mândria noastră. Suntem dependenţi de Dumnezeu, de aceea trebuie să strigăm asemenea celor zece leproşi: ”Isuse, învăţătorule, ai milă de noi! Isuse, vindecă-ne de lepra păcatelor şi a nerecunoştinţei!”. Însă nu e suficient numai să strigăm, ci să dăm glas gratitudinii noastre.

Din momentul de formare am mai învăţat că e bine ca atunci când facem o faptă bună să o însemnăm pe nisip, iar când ni se dă o mână de ajutor să gravăm fapta în piatră şi să fim recunoscători pentru ajutorul primit. Am primit de la Dumnezeu cerul, pământul, aerul, apa, dar mai ales pe unicul Său fiu. Pentru toate acestea ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu, iar mulţumirea poate fi printr-o rugăciune, prin jertfe, prin trăirea unei vieţi sfinte, prin vestirea Evangheliei sau prin participarea la Sfânta Liturghie.

În a doua parte a formării părintele Ionuţ ne-a sfătuit să nu trăim ca ”creştinii de duminică”, în sensul să nu ne împărţim viaţa în două: o jumătate să fie evlavioasă, iar cealaltă jumătate să fie păgână. Viaţa este unică, de aceea trebuie să o preţuim. Să nu uităm niciodată să-i mulţumim lui Dumnezeu şi semenilor pentru ceea ce primim.

După momentul formării a urmat pregătirea pentru Sfânta Liturghie şi apoi slujba celebrată de părintele Ionuţ. La predică ni s-a vorbit tot despre recunoştinţă, la rugăciunea credincioşilor ne-am rugat pentru Părintele Papa, pentru episcopi, pentru preoţi, pentru tinerii din întreaga Acţiune Catolică, dar şi pentru răposaţii acestora, iar la ofertoriu am mulţumit Domnului pentru toate darurile primite din marea Lui bunătate, prin Cristos, Fiul Său.

Prânzul l-am servit din pacheţelele proprii, imediat după slujbă, urmând ca apoi să se discute şi să se tragă concluziile, fiind împărţiţi pe grupuri. Pentru a decurge mai uşor lucrurile, li s-au dat tinerilor patru întrebări la care trebuiau să răspundă, şi anume: ce este recunoştinţa? Care este legătura dintre credinţă şi recunoştinţă? Cum ajungem la recunoştinţă? şi Cum ne putem manifesta recunoştinţa faţă de Dumnezeu într-o lume indiferentă? Concluziile au fost interesante, deoarece fiecare grupă trebuia să realizeze o mică scenetă cu tema discutată: recunoştinţa.

A urmat apoi festivitatea de premiere, premiile constând în materiale de promovare a Acţiunii Catolice care anul viitor va împlini 20 de ani. Rugăciunea de final a fost perindată de cântece tinereşti acompaniate de chitare.

Programul s-a încheiat la ora 15, urmând ca fiecare grup să împărtăşească ceea ce au învăţat la acest curs de formare. Unii dintre tineri s-au reîntâlnit în Piaţa Unirii la evenimentul intitulat ”O mie de stele” organizat de Caritas, susţinut chiar în aceeaşi zi, la ora 17.

În loc de evaluare sau impresii tinerii au fost rugaţi să mulţumească cuiva. Vă împărătşim şi vouă câteva dintre ele:

„Mulţumesc, Doamne pentru prietenii mei!”

„Mulţumesc pentru această zi petrecută aici!”

„Mulţumesc pentru că am cunoscut persoane noi!”

„Mulţumesc pentru această zi, pentru prieteni, pentru familie.”

„Mulţumesc pentru această zi organizatorilor şi lui Dumnezeu pentru că a făcut această zi posibilă.”

„Mulţumesc pentru ceea ce sunt astăzi…”

„Îi mulţumesc Părintelui Ionuţ pentru tot ceea ce face pentru noi!”

„Mulţumesc Doamne pentru această zi minunată, pentru că am cunoscut atâţia oameni minunaţi şi părintelui Ionuţ.”

„O mulţumire pentru ziua de astăzi!!! Dar jocuri? Organizatorilor!”

„Vă suntem recunoscători pentru momentele formative şi pentru ziua aceasta plină de învăţătură! Vă mulţumim!” (Cătălina)

„Le mulţumesc organizatorilor care au transformat o zi obişnuită într-o zi creativă.”

„Mulţumesc pentru predica de astăzi. Mulţumesc pentru că existi, AC!”

„Cel mai mult mi-a plăcut modul în care s-au prezentat scenetele fiecărei echipe.”

„Mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul vieţii.”

„Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această zi minunată! Mulţumesc organizatorilor, dar şi tinerilor care au participat.”

„Mulţumesc Doamne Doamne nu pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce am.”

„Grazie, thank you, merci, gracias, mulţumesc… pentru tot!” (Robert)

„COOL”

„Mulţumesc tuturor. De la fiecare am avut câte ceva de învăţat. Fiţi recunoscători!” (Alex)

„Mulţumesc, Isuse Bune pentru că mi-ai dăruit nişte părinţi minunaţi, te rog ţine-i cât mai mult în viaţă.”

„Iubeşte! Crede! Mulţumeşte mereu!”

„Pentru tuturor celor care trebuie să le fiu recunoscătoare.”

„Mulţumesc pentru ziua de azi oferită de Dumnezeu. Pentru că mi-a dat puterea de a mă ridica din pat.”

„Le mulţumesc bunicilor, părinţilor şi fraţilor mei şi le sunt recunoscătoare fiindcă mă iubesc necondiţionat, îmi duc dorul şi au grijă de mine întotdeauna.”

„Mulţumesc tuturor! Mulţumesc pentru posibilitatea de a mă bucura.”

„Mulţumesc din toată inima lui Dumnezeu pentru această zi în care am întâlnit numai persoane minunate şi în special pe pr. Ionuţ care a susţinut o cateheză expresivă.”

„Mie azi mi-a plăcut felul cum am lucrat şi am colaborat împreună. Mi-a plăcut şi Sfânta Liturghie şi scenetele.”

Andreea GHEŢ

[nggallery id=174]