Sâmbătă, 3 decembrie 2011, un grup de 43 de tineri din parohia noastră împreună cu tinerii din parohia „Sf. Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi s-au retras în afara Iaşului în casa „Fraţii Şcolilor Creştine” pentru o zi de reculegere.
Motivul acestei zile de reculegere a fost dorinţa de a rămâne o zi în prezenţa lui Dumnezeu departe de grijile cotidiene a tinerilor ce s-au hotărât să depună adeziunea la Acţiunea Catolică sau să reînnoiască angajmentul de a fi în slujba Bisericii, urmând calea lui Cristos prin mărturisirea lui Dumnezeu în acestă lume. Tema meditaţiei prezentată de părintele Florin Petru Sescu s-a intitulat „Isus este Sare şi Lumină – Eu la fel!”
Aşa cum ştim cu toţii, sarea are rolul de a da gust mâncării, iar a fi sare în viaţa de zi cu zi nu poate însemna altceva decât a da sens şi gust acesteia. Fiecare are rolul său în grupurile din care face parte, precum şi noi în familii, la şcoală sau la facultate, precum şi în diferitele laturi ale Acţiunii Catolice, formând un întreg prin fiecare membru; contează să ne străduim sa fim sare prin faptele noastre, dând gustul fiecărui moment prin bucuria de a fi împreună. Toţi avem o teamă şi o emoţie în a începe un drum nou, necunoscut – dar trebuie să ştim că darurile de care avem nevoie le avem deja în interiorul nostru dacă ştim să le punem în valoare. Prin rugăciune, putem face ca unele lucruri sa se întâmple, chiar noi putem fi faptaşii unor minuni.
Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă lumina lumii şi ceea ce trebuie noi să devenim, putem face o legătură între lumina lumii şi lumina Soarelui. Soarele este indispensabil vieţii, noi trebuie să preluăm rolul său de a „lumina” lumea din jurul nostru. Trebuie să fim lumină pentru ceilalţi pentru a le arăta calea ce duce spre Dumnezeu. Am primit această lumină a lui Dumnezeu la Botez, iar noi trebuie sa ştim cum să o folosim. Este important să dezvolţi calităţile şi abilităţile pe care le ai şi dacă nu te stimezi pe tine nu te poţi angaja într-un lucru. Fiecare are o chemare, fiecare are un răspuns…Nu alegem noi când să ne naştem, deci, nu alegem noi când să fim chemaţi. Dumnezeu te cheamă atunci când eşti pregătit să-L auzi. Există o multitudine de drumuri, dar o singură chemare, aceea de a trăi cu Dumnezeu. Viaţa noastră cu El începe aici pe pământ şi îşi are continuitatea în veşnicie. A trăi cu Dumnezeu înseamnă a cunoaşte, a iubi şi a-L sluji pe Dumnezeu. Iar fiecare dintre noi vom fi capabili să raspundem pe deplin când ne vom cunoaşte propriile limite şi când voi cunoaşte că sunt iubit de El. Nemulţumirea nu schimbă cu nimic viaţa ta! Te face să te simţi tot mai singur şi neînţeles, iar tu nu vei vedea că eşti o pată de culoare în tabloul creionat de Dumnezeu. Paradoxul este că El are mai multă încredere în noi decât avem noi.
Eu sunt sare, eu dau lumină,
Ajută-mă Doamne să pot da gust pământului,
Să pot lumina lumea
Şi lumea va fi mai frumoasă cu mine!
Amalia DIAC – responsabil latura liturgică în ACT
[nggallery id=177]
Lasă un răspuns