Lacrima unui  colind, ce mângâie auzul, prin muzică şi poezie.

 Adesea în preajma Crăciunului, copiii şi tinerii prevestesc Naşterea lui Isus prin colind. O mână de tineri şi adolescenţi plini de viaţă, încurajaţi spiritual şi material de părintele paroh Alois Farţadi şi de prezenţa părintelui vicar Ionuţ-Eremia Imbrişcă un tenor veritabil, în frunte cu Marian Străjeru dirijorul corului „Jubilate” al Parohiei „Sfântul Anton de Padova” Iaşi şi organistul Andrei Doboş, după zeci de ore de dăruire, voie bună şi efort pe aripile muzicii, am purces colindul spre inima catolicismului din Moldova în Bacău,  Roman şi pe meleagurile Ieşene. Ne-am propus să cucerim pentru câteva minute zâmbetul unor tineri, să oferim o clipă de destindere unor creştini cu caracter, să vizităm unii copii orfani sau bolnavi şi unii bătrâni parcă uitaţi de toţi într-un colţ de oraş.

Romanul avea să ne fie prima gazdă a Festivalului Colindelor şi a răsunat şi primul ecou: „Mulţumim ca ne-aţi oferit câteva clipe minunate!”, amintindu-ne totodată că avem datoria de a duce mai departe „mesajul bucuriei”.

Am continuat paşii noştri spre Bacău încântând tinerii care au venit la Festivalul Colindelor. Prânzul servit la oratoriul „Don Bosco”, avea să ne apropie un pic mai mult între noi. La Şerbăneşti, în casa „Surorilor Carităţii” prin activitatea ce-o desfăşoară, aveam să cunoaştem pentru câteva minute acea iubirea matură a unui părinte pentru copilul lui; acea iubire responsabilă dintre un băiat şi-o fată; acea iubire curată ce dăinuie printre copii.

Apoi valurile bucuriei ne-au dus cu gândul spre Faraoani, satul natal al parohului Alois Farţadi, unde am fost întâmpinaţi de tinerii comunităţii cu un ceai cald, exprimându-şi dorinţa deschisă de a ne întoarce vizita – ce le-am oferit-o noi – a doua zi.

Drumul nostru ducea spre orăşelul Nicolae Bălcescu din Judeţul Bacău, având şansa să împărtăşim colindul nostru unei comunităţi cu tradiţie în domeniul muzicii, având un cor renumit. Colindele atent selectate, îmbinate cu glasul poeziei lui Jercan Dănuţ (“De ce Crăciun?”) recitată de Raluca Rusu, au transpus limpede mesajul Crăciunului de a sublinia istoria neamului omenesc.

Un alt moment inedit al sărbătorii, a constat în mulţumirea sufletească oferită unor Instituţii din Iaşi şi a unor familii receptive din Parohia noastră ce au răspuns cu bunăvoinţă intenţiei preoţilor de a oferi un cadou enoriaşilor bolnavi sau nevoiaşi din propria parohie.

Preasfinţitul Petru Gherghel ne-a primit cu mâinile deschise, evidenţiind preţuirea faţă de întregul cor format din elevi şi studenţi ce-au ales să rămână în preajma Bisericii.

Congregaţiile din Iaşi ne-au  primit cu aceeaşi inimă sinceră ce ne provoacă în fiecare an de a reveni.

Am plecat de acasă cu gândul de a oferi ceva, însă a venit şi răsplata. Strângerea de mână a unui copil părăsit de familie, gratitudinea unui bătrân ca i-am călcat pragul casei sunt doar câteva din semnele ce le-am primit cu toţii.

Aducem un sentiment de mulţumire lui Marian Străjeru şi lui Andrei Doboş pentru răbdarea şi tenacitatea de care au dat dovadă de-a lungul repetiţiilor. Pe aceeaşi cale suntem alături de Andreea Gheţ şi Raluca Rusu ce ne sprijină puternic,  în activităţile Acţiunii Catolice a Tinerilor.

Suntem recunoscători preoţilor, care activează la noi în parohie, căci ne-au lăsat să creştem în umbra Bisericii şi ne-au stimulat constant gândul spre a ne dezvolta, simţul moral, urmărind în noi modele ale tânărului de astăzi. Fiecare dintre noi are ceva de spus prin muzică, prin poezie, prin simplul fapt că este cu noi. Cine iubeşte arta cu adevărat urmăreşte continuu o conduită etică, şi fericrea celui de lângă el.  Amintim meritul tuturor celor care au pus umărul la formarea noastră de-a lungul timpului.

De asemenea celor care ne-au ajutat să împărtăşim colindul nostru persoanelor ce nu au avut posibilitatea de a fi prezente la concert.

Podoabele roşii ne vor aminti mereu de pasul către uşa ce ne-a fost deschisă spre viitor, într-un mod jovial, tocmai în preajma sărbătorii iubirii.

„…Îţi mulţumim, iubite Doamne, că ne iubeşti aşa de tare!”

Manuel PĂULEŢ

[nggallery id=184]