Luna august a fost luna schimbărilor la noi în parohie, de aceea vă punem la dispoziţie ultimele informaţii.
În parohia noastră au avut loc câteva modificări pe care nu le putem trece cu vederea. În primul rând, de la 1 august 2012, parohia s-a înnoit cu doi preoţi vicari şi anume: părintele Gabriel Sascău şi părintele Ovidiu-Ciprian Solomon, ambii din Bacău.
Prima liturghie celebrată de noii vicari a fost în duminica de 5 august 2012, iar comunitatea i-a primit cu aplauze şi buchete de încurajări. La finalul liturghiei de la ora 17 tinerii i-au întâmpinat cu un mic discurs de prezentare, iar după liturghia tinerilor ei au primit tradiţionalul botez cu cărbune. Discursul îl puteţi citi şi aici:
Lăudat să fie Isus! Ne bucurăm că aţi fost aleşi să fiţi în mijlocul nostru. Noi suntem un grup plin de entuziasm şi sperăm să vă molipsim cu pofta noastră de viaţă şi să colaborăm cât mai rodnic.
Ştim că parcursul dumneavoastră de până acum v-a pregătit şi pentru pastoraţia tinerilor, de aceea aşteptăm cu nerăbdare să ne învăţaţi cât mai multe lucruri frumoase şi utile. În semn de bun venit primiţi aplauzele noastre.
Cu o săptămână după primirea celor doi vicari a sosit şi momentul despărţirii de părintele Ionuţ-Eremia Imbrişcă. Părintele a fost alături de comunitatea noastră timp de doi ani şi a reuşit să ţină o strânsă legătură cu copiii, tinerii şi adulţii. Ultima duminică în care a celebrat la noi a fost în data de 12 august 2012, dată în care s-a încheiat şi campusul copiilor. Tinerii i-au pregătit la finalul liturghiei câteva cuvinte de mulţumire:
Vă mai amintiţi de prima liturghie a tinerilor? Liturghie în care v-am informat cu privire la activităţile noastre? Vă suntem recunoscători că aţi reuşit să ţineţi pasul cu noi şi că programul propus a fost dus la împlinire.
Am reuşit împreună să participăm la liturghia tinerilor, să cântăm împreună, iar după liturghie să ascultăm câteva anunţuri. În fiecare luni, la cateheză, ne-aţi administrat nişte vitamine pentru suflet care şi-au făcut efectul în funcţie de percepţia fiecăruia dintre noi.
Anticipăm că ne vom vedea săptămânal la un meci de fotbal unde credeţi dumneavoastră că vă este mai aproape. Dacă mai ţineţi minte, joia era pentru un volei cu fetele, însă în unele zile am cedat locul rugăciunii Taize sau Lectio Divina ce au făcut bine sufletului nostru.
Vă mulţumim din inimă că aţi fost aproape de noi şi la bine şi la greu. Dumnezeu să vă binecuvânteze paşii în continuare.
Acum părintele Ionuţ este formator la seminarul din Copou şi oricând îi putem face o vizită pentru a păstra legătura.
Modificările în parohia noastră nu se termină aici, căci un alt decret episcopal a fost emis, în care părintele Florin-Petru Sescu primeşte misiunea de a avea grijă de Centru Misionar Diecezan din Roman. Părintele Florin a dat o mână de ajutor comunităţii noastre fiind un bun colaborator timp de aproape un an la noi în parohie. Copiii îi vor simţi lipsa căci părintele obişnuia să celebreze liturghia la ora 9. Tinerii şi-au luat şi ei rămas bun la finalul liturghiei de la ora 17 din data de 2 septembrie 2012, lăsându-i ca amintire un calendar cu prima poză făcută în parohia noastră.
Fie că au plecat, fie că au venit, noi le mulţumim tuturor preoţilor care au călcat pragul parohiei noastre. Îi mulţumim şi părintelui paroh Alois Farţadi, cel care este tot timpul alături de comunitate şi preoţi.
[nggallery id=211]
in general sunt un tip greu de impresionat.Va spun sincer ca am asistat la nenumarate despartiri de preoti(parohi,vicari,etc)si de fiecare data erau,decente,politicoase,insotite de aplauze ,ceva discursuri(standard si cam sterile) ,eventual ceva flori pt cel care parasea comunitatea.
La sfarsitul slujbei auzeam ceva doamne mai invarsta ca ce rau le pare de plecarea parintelui,ca ce bun a fost si asa mai departe.De obicei copiii stateau cu ochii pe ceas pt a putea pleca mai repede,sau i-si intrebau parintii cand se mai termina odata slujba.Si normal,parintii le aratau niste priviri aspre,si le faceau semne sa taca si sa aiba rabdare,ca”se termina indata”.
Nu am vazut in viata mea copii sa planga cand pleaca un „popa”.
Asta doar pana la plecarea parintelui IONUT IMBRISCA.Am vazut cu ochii mei copii care plangeau in lacrimi,”ca pleaca parintele Ionut”,parinti care le faceau semn sa taca,si copii care nu vroiau sa se termine,slujba.
Nu era nimic regizat, nimic fals,si nu plangeau doar „bisericosii” ci chiar si „gastile de smecherasi”.
Si asta pt ca parintele Ionut,nu a fost un „popa” ci chiar PARINTELE Ionut.
va spun:a fost impresionant.
si eu va multumesc
Parintele Ionut a ridicat foarte mult stacheta,iar preotii noi veniti vor avea mereu un etalon de comparatie greu de atins.Dar si eu le doresc mult succes si spor la treaba.