Misiunile populare continuă la noi în parohie, iar în această a treia zi tema abordată de părintele predicator, Iosif Dorcu, a fost ,,Familia leagănul credinţei”. Înaintea Sfintei Liturghii tinerii din Actiunea Catolică a parohiei noastre au condus Sfântul Rozariu. La liturghie celebrant principal a fost părintele Ionuţ Imbrişcă, fost vicar al parohiei noastre, acum formator la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, alături de părintele Alois Hârjă administrator parohial pentru Valea Lupului şi părintele vicar Ciprian Solomon, predica fiind susţinută aşa cum ne-am obişnuit de părintele Iosif Dorcu, paroh şi decan de Iaşi, iar la scaunul de spovadă i-a aşteptat pentru a se putea împăca cu Dumnezeu părintele paroh Alois Farţadi. Sfânta Liturghie a fost animată de corul mare al parohiei noastre.

 

În această a treia zi a Misiunilor Populare din parohia noastră credinţa credincioşilor a fost alimentată din nou de cuvântările pline de duh şi înţelepciune ale părintelui Iosif Dorcu care ne-a vorbit despre aspecte legate de credinţă şi familie, despre familia ca operă a creaţiei, ca sacrament şi sanctuar al vieţii, despre raportul dintre părinţi şi copii, despre importanţa vieţii în familie şi valoarea credinţei în viaţa familiei creştine.

Fiul lui Dumnezeu coboară din sânul familiei cereşti în sânul familiei pământeşti, devenită astfel sanctuar de iubire şi viaţă. Părintele Iosif ne-a vorbit la începutul predicii despre locul în care Isus a venit pe lume în mijlocul familiei pe care Dumnezeu i-a dăruit-o aici pe pământ: Betleemul, Cetatea lui David, Peştera din Betleem unde s-a născut Mântuitorul.

Ştim cu toţii că Isus s-a născut într-o peşteră din Betleem, o peşteră care adăpostea câteva animale, dar puţini ştim că astăzi deasupra peşterii se înalţă o biserică, prima biserică a Naşterii Domnului ridicată în secolul al IV-lea ( anul 326). In anul 530, biserica ridicată de Împăratul Constantin şi mama sa Elena, a fost distrusă de către împăratul Justinian, pentru a putea ridica, în locul ei, o biserică mult mai încăpătoare, păstrată până astăzi. De-a lungul timpului peştera şi biserica cea mare din Betleem scapă din mâinile distrugătoare ale perşilor numai datorită unei reprezentări ample a celor trei magi de la Răsărit, care apăreau îmbrăcaţi în haine persane, iar mai apoi din mâinile distrugătoare ale altui conducător care îşi dorea cele 40 de coloane de marmură roşie care străjuiesc biserica. Sub altarul central al bisericii se află Peştera Naşterii, iar din altarele laterale se coboară în peştera subterană, pe scări săpate în piatră.

In anul 1852, grija asupra Bisericii Naşterii Domnului este încredinţată Bisericii Romano Catolice, armenilor şi grecilor ortodocşi.

Părintele ne-a reamintit că Familia din Nazaret, şi cu ea orice familie, confirmă planul lui Dumnezeu pentru omenire. Nu există viaţă fără Dumnezeu, nu există viaţă pe pământ fără slujirea şi colaborarea părinţilor, bărbat şi femeie, constituiţi în familie. Omul este artizanul colaborator la dăinuirea şi transmiterea vieţii pe pământ. Misiunea familiei este nobilă şi de neegalat nu depinde de nici o altă ideologie sau putere omenească.

Acest adevăr este confirmat şi consacrat prin misterul venirii pe pământ a Fiului lui Dumnezeu, care alege să coboare şi să locuiască tocmai într-o familie de pe acest pământ, în familia din Nazaret.

Prin acest gest Dumnezeu aduce omenirii o lumină nouă asupra familiei, transformând-o într-un sacrament şi într-un sanctuar al iubirii şi al vieţii.

Catehismul Bisericii Catolice ne învaţă că familia “este prima şcoală de viaţă creştină”, unde copiii primesc prima vestire a credinţei. În căminul familiei se învaţă răbdarea şi bucuria muncii, iubirea fraternă, iertarea generoasă, mereu repetată, şi mai ales cultul divin prin rugăciune.

Părintele a accentuat criza prin care trece familia în zilele noastre şi cum această criză se vădeşte şi în viaţa de credinţă. Familia creştină este ameninţată astăzi de numeroase primejdii, care vin din interiorul sau din exteriorul ei adulter, divorţ, mamele nu mai primesc cu bucurie pruncii care sunt un dar de la Dumnezeu renunţând la ei încă dinainte de a se naşte şi astfel nu le dau dreptul la a fi creştini, aceşti prunci nemaiputând primi taina botezului.

Conţinutul predicii din a treia zi a făcut referire şi la relaţiile dintre copii şi părinţi. Părintele predicator a reamintit părinţilor că sunt colaboratori ai lui Dumnezeu în transmiterea vieţii, iar misiunea lor este de a-i educa pe copii în spiritul valori umane, în evlavie şi iubire faţă de Dumnezeu şi aproapele. Exemplul bun al părinţilor, a evidenţiat părintele, are o importanţă deosebită în formarea copiilor. Familia Sfântă de la Nazaret este cea care călăuzeşte familiile creştine, fiind modelul de iubire desăvârşită, de vieţuire în armonie şi bună înţelegere, de respect şi susţinere reciprocă în faţa greutăţilor inerente.

Fiecare dintre noi poartă în amintire, în ochi şi în inimă, imaginea propriei familii: pe mama, pe tatăl şi pe fraţi. Am venit în lume într-o familie şi suntem legaţi de ea toată viaţa. Fără ea n-am fi astăzi pe pământ şi n-am fi primit un destin de bucurie şi de speranţă.

La finalul Sfintei Liturghii părintele Ionuţ Imbrişcă s-a rugat împreună cu credincioşii o rugăciune specială pentru alegerea noului Papă.

 

Pal Sergiu Gabriel

[nggallery id=223]