Misiunile populare continuă la noi în parohie, astfel că, în a cincea zi de misiuni, părintele predicator Iosif Dorcu ne-a vorbit despre Veșnicie, ca fiind rodul credinței noastre.

Părintele a început predica prin a ne povesti despre cele trei morminte goale care sunt la Ierusalem, unul fiind mormântul lui Lazăr, al doilea mormantul Maicii Domnului, iar al treilea, consinderându-l cel mai sacru loc de pe Pământ, este Sfântul Mormânt, în jurul căruia se învarte toată istoria pământului. Părintele numea Sfântul Mormânt locul victoriei deoarece Isus a învins, a biruit ceea ce este mai trist.

Prin enumerarea acestor morminte, și mai ales prin sublinierea importanței Sfântului Mormânt, părintele predicator a dorit să spună două lucruri și anume că istoria noastra s-a schimbat prin faptul ca am obținut ceea ce avem cu toții nevoie, libertatea și învierea. Părintele a adresat o întrebare în acest context: De ce suntem creștini? Probabil că nici unul dintre noi nu ne-am pus niciodată această problemă. Ce am răspunde dacă am fi întrebați? Oare care ar fi cel mai bun răspuns? Iată că în această seară părintele ne-a dat cel mai bun răspuns: „ Eu sunt creștin și mă bucur de acest lucru pentru că vreau, prin Cristos, să obțin și eu învierea, vreau să am și eu parte de viață veșnică.”

Având în vedere faptul că peste puțin va fi Paștele, părintele a mai adresat o întrebare „Credeți în Înviere?”. Această întrebare a adresat-o pentru că noi, creștinii, nu mai privim esențialul, acesta fiind dorința de a învia, de a ajunge la viața veșnică. Dar putem ajunge la viața veșnică doar prin credința noastră, care trebuie împărtășită și cu cei din jurul nostru, prin acțiunile pe care le facem pentru că toate au un numitor comun: mântuirea.

Dacă noi ne-am gândi că după moarte urmează viața veșnică, că ne putem mântui, oare nu am vedea altfel moartea? Sunt multe exemple de creștini care și-au dat viața pentru credință, pentru a ajunge la înviere începând de la primii creștini și ajungând chiar în timpurile noastre, un exemplu fiind episcopul Anton Durcovici.

Cu toții ne întâmpinăm cu ispite, facem păcate, dar știm că Isus e iubire, El este iertator, important este să ne căim, să ne pară rău de păcate pentru a putea ajunge în Paradis, pentru că El este calea, adevărul și viața.

În final, părintele ne-a îndemnat să iubim Biserica și ne-a vorbit de noul Papă, Francisc I, care este sărac, umil, simplu, dar inteligent, un Papă care va vorbi despre înviere, pentru că în afara bisericii nu este mântuire. Prin Isus și prin Biserică noi ajungem la Dumnezeu, la mântuire.

 

Diac Cătălina

[nggallery id=225]