Campusul a avut loc ȋn perioada 25-31 iulie 2013, ȋn ȋmprejurimile oraşului Piatra Neamț.

Tineri fiind, ne aflǎm ȋntr-o continuǎ cǎutare, ȋntr-o perioadǎ de analizǎ ȋn care facem alegeri mai mult sau mai puțin bune, o perioadǎ ȋn care anturajul, mediul ȋn care ne petrecem timpul şi prietenii au o mare influențǎ asupra viitorului nostru, de aceea, prin tema aleasǎ, anume “Pe cǎrǎrile prieteniei ȋmpreunǎ cu Isus”, pr. Ciprian împreună cu pr. Paroh Alois şi-au propus sǎ transforme campusul de anul acesta ȋntr-o adevǎratǎ experiențǎ a prieteniei, atȃt cu semenii, cȃt şi cu Isus. Astfel, am avut ocazia de a ne cunoaşte pe noi ȋnşine, de a le oferi o şansǎ celor din jur şi de a ne deschide ȋn fața lui Isus.

Tineri, frumoşi, entuziaşti, dornici de aventurǎ şi cunoaştere, cu bagaje mai mici sau mai mari, aşa ne-am prezentat joi, la ora 11:00, ȋn curtea bisericii. Ne-am ȋncǎrcat repejor bagajele, apoi ne-am fǎcut comozi pe banchete şi am pornit la drum. Nerǎbdǎtori fiind, drumul ne-a pǎrut lung, ȋnsǎ am profitat de ocazie pentru a spune glume, a cȃnta sau a asculta muzicǎ. Ajunşi la destinație, şi anume localitatea Almaş, județul Neamț, am scos bagajele, am montat corturile şi am strȃns lemne pentru foc. Şi cum dupǎ muncǎ vine rǎsplata, am luat o gustare şi ne-am pus pe joacǎ. A fost la fel de distractiv ca atunci cȃnd eram mai mici. Dar cum grǎtarul nu se face singur, dupǎ douǎ ore de rȃs şi alergat, ne-am mobilizat pentru a termina la timp pregǎtirile pentru cinǎ. Fiind obosiți, dupǎ cinǎ am fǎcut rugǎciunea şi ne-am retras la somn.

Şi dacǎ ziua de joi s-a dovedit una reuşitǎ, la fel se anunța şi cea de vineri. Ne-am trezit, am profitat de rȃulețul care trecea prin zonǎ pentru a ne pregǎti pentru o nouǎ zi, iar apoi ne-am ȋnceput activitǎțile. Cum este şi normal, ȋnainte de toate am mulțumit Domnului pentru frumoasa zi pe care ne-a oferit-o, iar dupǎ aceea am luat micul dejun, pentru a avea energia necesarǎ pentru jocuri. Dupǎ cȃteva ore de joacǎ şi expediții prin pǎdure, ne-am ȋntors la locul de campare unde ne aşteptau aburinde pastele cu ton. Imediat dupǎ prȃnz ne-am ȋntins cu toții la soare, iar dupǎ aceastǎ pauzǎ am participat la o catehezǎ, cu ajutorul cǎreia am ȋncercat sa descoperim ce este un prieten şi dacǎ relația noastrǎ cu Isus este una de prietenie.

Ȋn program, la cinǎ era trecutǎ mămăliguțǎ cu brȃnzǎ şi smȃntȃnǎ, aşa cǎ ȋndatǎ ce cateheza a luat sfarşit, ne-am apucat de treabǎ şi ne-am putut lǎuda cu o cinǎ de nota 10. Seara, atmosfera a fost una de petrecere, am rȃs, ne-am jucat, am dansat, iar cȃnd ȋn sfȃrşit oboseala şi-a spus cuvȃntul, am fǎcut rugǎciunea şi ne-am pregǎtit pentru somn.

Ziua de sȃmbǎtǎ se anunța lungǎ şi plinǎ de activitǎți, aşa cǎ am ȋnceput cu o rugǎciune şi un mic dejun copios. Ne-am ȋntȃlnit pentru o discuție de grup şi cȃteva jocuri, apoi cȃțiva tineri s-au retras pentru a pregǎti prȃnzul, anume piure şi cȃrnǎciori. Cu forțe proaspete ne-am adunat toate lucrurile şi am pornit spre Piatra Neamț. Acolo am renunțat la tentația de a urca ȋn telegondolǎ pentru a ajunge pe Pietricica şi ne-am pus picioruşele la ȋncercare. Dupǎ aproximativ o orǎ jumǎtate de urcat, am ajuns la destinație. De pe Pietricica am avut parte de o privelişte superbǎ asupra oraşului, de aceea şedința foto a fost nelipsitǎ. La ȋntoarcere ȋnsǎ, telegondola s-a dovedit de mare ajutor, cǎci ne-am putut odihni ȋn timp ce ea ne ȋnapoia oraşului. Ȋn oraş, la cȃțiva zeci de metri de stadion, ne aşteptau cu o cinǎ caldǎ surorile de la grǎdinița “Cristos Rege”. Dupǎ o astfel de zi, seara am avut parte de un bine meritat duş şi un somn pe mǎsurǎ.

Duminica a fost una relaxantǎ, fǎrǎ activitǎți obositoare. Dupǎ micul dejun ne-am pregǎtit cu toții pentru liturghie, care a avut loc la Mǎnǎstirea surorile Benedictine din Viişoara, un loc ȋn care domneşte o linişte şi pace de poveste, unde, din cȃnd ȋn cȃnd, doar glasul mǎicuțelor mai strǎbate frumoasa aşezare. Mǎnǎstirea este una puțin diferitǎ, cǎci mǎicuțele de acolo respectǎ faimosul dicton “roagǎ-te şi munceşte”. Toate acestea se ȋntȃmplǎ ȋn spatele unor gratii ce simbolizeazǎ renunțarea la lumea exterioarǎ şi dorința de a acorda o mai mare atenție vieții spirituale. Cei care doresc, au ocazia de a petrece acolo cȃteva zile de meditație ȋntr-un spațiu propice. Am plecat de acolo ȋn linişte, gȃndindu-ne mǎcar pentru cȃteva minute la legǎtura noastrǎ cu Dumnezeu. Dupǎ aceastǎ experiențǎ de bun augur, ne-am retras undeva pe o colinǎ, unde ne-am bucurat de un prȃnz ȋn naturǎ. Cum ȋnsǎ Piatra Neamț are cȃteva obiective de vizitat, dupǎ-amiazǎ am mers şi noi sǎ le admirǎm. Seara, surorile ne-au ȋntȃmpinat cu paste şi piure cu pulpițe, care au fost bine venite dupǎ o plimbare prin oraş. Dupǎ cinǎ am mai stat la discuții pȃnǎ cȃnd ne-a luat somnul.

Ziua de luni a fost una matinalǎ, astfel la ora 6:30 toți eram ȋn picioare şi ne pregǎteam bagajele, am participat la Sf. Liturghie iar dupǎ micul dejun am plecat spre Izvorul Muntelui. De acolo, cu rucsacii ȋn spate, am ȋnceput traseul pe Ceahlǎu până la cabana Dochia. Nu a fost uşor, ȋnsǎ nici nu ne-am dat bǎtuți, fiind motivați de priveliştea ce ne aştepta, dar şi de ciorba care urma sǎ fie servitǎ la prȃnz. Dupǎ 3 ore şi jumǎtate de urcat şi dupǎ cȃteva pauze bine meritate, am zǎrit, ȋn cele din urmǎ, cabana Dochia. Ne-am lǎsat repejor rucsacii din spate şi ne-am adunat nerǎbdǎtori la masǎ. Dupǎ aceasta am avut puțin timp liber ȋn care ne-am odihnit, iar apoi cȃțiva curajoşi s-au aventurat pȃnǎ pe Vȃrful Toaca, alții ȋnsǎ s-au mulțumit sǎ-i ȋnsoțeascǎ doar cu privirea. Dupǎ cinǎ ne-am ȋntȃlnit pentru cȃteva jocuri, ceea ce a fost un deliciu pentru cei ce ne priveau. Au renunțat la marele televizor din hol şi au ieşit pentru a ne admira. Şi cum sǎ nu admiri nişte tineri care se bucurǎ ȋntr-un mod atȃt de plǎcut de vȃrsta pe care o au?! Din respect pentru cei din jurul nostru, la ora 22:30, ne-am retras ȋn camerǎ unde am continuat cu jocuri mai puțin gǎlagioase, apoi am adormit.

Marți, la ora 5:00, unii dintre noi s-au trezit pentru a privi rǎsǎritul de la o altitudine de 1750 m. Acum putem spune cǎ am fost cu adevǎrat cu capul ȋn nori. Dupǎ ce soarele şi-a fǎcut apariția, iar norii s-au risipit, am luat micul dejun, ne-am pus rucsacii ȋn spate şi ne-am ȋntors la Izvorul Muntelui. Drumul a durat mai puțin fațǎ de cel din ziua anterioarǎ şi a fost animat de cȃntecele şi replici amuzante. Prȃnzul l-am servit undeva ȋn apropierea barajului Bicaz. Am mȃncat bine cǎci ne aşteptau cȃteva ore de bǎlǎcealǎ la ştrandul oraşului. Dupǎ ce cu greu ne-am dat plecați de la ştrand, ne-am ȋndreptat spre locul de campare, la Bȃtca Doamnei. Ajunşi acolo, ne-am montat corturile şi am adunat lemne. Seara ne-am bucurat de un grǎtar, dar nu dupǎ mult timp distracția ne-a fost ȋntreruptǎ de o ploaie ce ne-a luat prin surprindere. Spre bucuria noastrǎ ȋnsǎ, maşinile s-au dovedit ȋncǎpǎtoare, iar corturile rezistente, astfel acest element al imprevizibilului nu a fǎcut decȃt sǎ ne apropie. Dimineațǎ, vremea a fost mult mai plǎcutǎ, aşa cǎ ne-am dat cu greu plecați. Dupǎ micul dejun am avut o discuție de grup, am schimbat pǎreri, am cerut scuze celor pe care i-am supǎrat şi ne-am mulțumit unii altora pentru frumoasele zile petrecute ȋmpreunǎ. Am mulțumit şi Domnului pentru cǎ a vegheat asupra noastrǎ, apoi ne-am adunat lucrurile neputȃnd crede cǎ ȋntr-adevǎr campusul se ȋncheie. Dupǎ prȃnz, am ȋncǎrcat bagajele ȋn maşini şi am pornit spre casǎ. Ȋn curtea bisericii ne aşteptau cu dor cei dragi nouǎ, ȋn frunte cu pǎrintele paroh. Deşi ne-au lipsit, parcǎ am mai fi lungit totuşi campusul cu cȃteva zile.

Acum, nu ne rǎmȃne de spus decȃt faptul cǎ, deşi nu am fost foarte mulți, doar 21 de tineri ȋnsoțiți de pǎrintele Ciprian, am format un grup frumos, unit, care a participat ȋn ȋntregime la activitǎți, grup alcǎtuit din tineri deschişi, care s-au bucurat unii de prezența celorlalți.

Mulțumim din suflet celor ce ne-au fost alǎturi şi au fǎcut posibilǎ aceastǎ ieşire. Mulțumim pǎrintelui paroh pentru susținere şi pentru toate rugǎciunile cu care ne-a ȋnsoțit. De asemenea, mulțumim pǎrintelui Ciprian pentru cǎ ne-a fost alǎturi, pentru efortul depus şi ne cerem scuze pentru micile neplǎceri, ȋnsǎ promitem cǎ ne vom revanşa. Ȋți mulțumim Doamne pentru frumoşii oamenii pe care ȋi scoți ȋn calea noastrǎ!

 

Raluca Rusu