Copilărie, inocență, vară, soare, zâmbete, vacanță, jocuri, distracție, prietenie… în compania lui Isus. Și toate aceste cuvinte încă nu sunt suficiente pentru a surprinde adevărata frumusețe a „Aventurilor în Țara Imaginației” ce le-au experimentat copiii parohiei noastre de-a lungul Campusului ce a avut loc în perioada 10-17 iulie.

Pentru că zilnic suntem asaltați de atâtea emoții cărora trebuie să le facem față, acest campus și-a propus să ne ajute să vedem cum emoțiile lucrează împreună și cum fiecare are rolul ei în dezvoltarea fiecăruia dintre noi, totul prin intermediul unei teme alese pentru fiecare zi.

Așadar, încă din prima zi de campus, știind sau nu ceea ce avea să urmeze, emoții din cele mai variate au pus stăpânire pe chipuri. Am citit bucuria copiilor care poate se desprindeau pentru întâia oară pentru câteva zile de mâinile protectoare ale familiei, am citit curiozitate, entuziasm, nerăbdare. Părinții, la fel de emoționați, și-au audus copiii aproape de Isus și i-au încredințat animatorilor care, la rândul lor, și-au pus întreaga activitate în mâinile Domnului pentru ca El să se îngrijescă de reușita întregului campus. De aceea, aceste zile le-am început în jurul altarului, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie. Nu am uitat de El nici în celelalte zile petrecute împreună. În fiecare zi L-am întâlnit în același loc, în biserică, în sfintele sacramente, la Sfânta Liturghie. Însă, mai presus de toate, am încercat ca în aceste zile să îl vedem pe Isus în noi și în toți cei din jurul nostru.

Primul naufragiu a fost pe Insula Amuzamentului: cu toții am vâslit spre a ne distra și, întrucât a fost prima zi completă petrecută împreună, am făcut primii pași spre a ne cunoaște unii pe alții pentru a forma și a ne simți ca într-o mare familie.

Călătoria până la următoarea insulă a fost una lungă: astfel, a treia zi de campus am trecut hotarele parohiei, ne-am luat dis-de-dimineață băgăjelul în spate și ne-am oprit abia când drumul ne-a dus pe frumoasele meleaguri ale Bucovinei și s-a oprit la Poiana Micului. Nu am ratat în drumul nostru Muzeul Satului Bucovinean, Cetatea de Scaun a Sucevei, monumentul de la Palma și nici Mănăstirea Sucevița, gustând astfel puțin din istoria și tradiția poporului român.

Aflați deja departe pe drumul aventurilor noastre, unele prietenii au început să prindă contur, altele să îsi întărească lianele deja existente. De aceea, un popas pe Insula Prieteniei a fost alegerea perfectă pentru a consolida relațiile dintre noi și a le pune la bază iubirea sinceră, așa cum Isus ne cerea în Evanghelie: „Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu!”. A doua parte a zilei am căutat comori și… le-am găsit tocmai în prieteniile noastre, în colaborarea dintre noi.

După ce i-am cunoscut pe ceilalți, am lucrat împreună și ne-am făcut prieteni, joi am fost invitați să privim puțin și spre noi pentru a vedea bunătatea lui Dumnezeu în talanții primiți. Am descoperit din sceneta pregătită de animatori și simpatizanți că în sporturi, în jocuri, în viață, munca, perseverența, corectitudinea sunt cele care ne vor aduce succesul. Am avut ocazia să punem în practică cele auzite la cateheză în cadrul Olimpiadei din a doua parte a zilei unde, chiar dacă nu am câștigat, am învățat să ne distrăm împreună, după cum chiar copiii o spuneau. La sfârșitul zilei, cu toții am fost câștigători: am dansat în jurul focului de tabără, am cântat, am sărbătorit cum am știut mai bine ultima seară la Poiana Micului.

După atâtea noi cunoștințe putem spune că, din punct de vedere spiritual, am crescut puțin în aceste zile de campus. Astfel, ziua de vineri vine ca o probă fiind o zi dedicată Sincerității. Am fost cu toții provocați să ne însușim sinceritatea și, pornind de la Parabola Fiului Risipitor, să învățăm să recunoaștem atunci când greșim pentru a putea îndrepta răul făcut. Prânzul a adus și despărțirea de locul ce pentru 4 zile ne-a fost o adevărată casă. Însă, odată cu despărțirea, s-au făcut și multe promisiuni de a reveni cândva, poate anul viitor, la Poiana Micului. Un ultim popas pentru a admira celebrul „albastru de Voroneț” și apoi revederea familiilor a încheiat ziua de campus.

Revenirea în familii nu putea să nu coincidă cu popasul din ultima zi a campusului pe Insula Familiei, o binecuvantare, cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru care trebuie să îi mulțumim Lui dar și părinților: ascultarea și rugăciunea sunt cel mai frumos mulțumesc, după cum am învățat la cateheză.

Așadar, cu lecția bine învățată, ziua de duminică a fost un imens MULȚUMESC: pentru aceste zile i-am mulțumit lui Dumnezeu printr-o participare frumoasă la Sfânta Liturghie, le-am mulțumit părinților printr-un moment artistic pregătit de-a lungul zilelor de campus dar și tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul.

Astfel, aventura campusului s-a încheiat. Zâmbetele, veselia și dorința declarată de a mai participa și la anul sunt cele mai frumoase devezi ale reușitei campusului. De aceea, mulțumim Domnului și îl rugăm să facă să rodească în inimile copiilor cât mai multe dintre semintele învățăturilor sădite în aceste zile!

Fotografiile le puteți vizualiza aici.

Andreea Ghergu