În perioada 25-29 august 2016, tinerii parohiei „Sfântul Anton de Padova” Iaşi, împreună cu părintele vicar Gabriel Hălănduț şi părintele Gabriel Sascău, au plecat într-o frumoasă călătorie intitulată „De la Vest… la Est!”. Cum orice călătorie este o experienţă a diversităţii, am ales un traseu cât mai dinamic şi plin de obiective turistice care să trezească în noi dorinţa de a le revedea cât mai curând.

Bucuroşi şi entuziasmaţi să păşim spre o nouă experienţă, luni, 25 august, la ora 6:00, am renunţat la somnul dulce de dimineaţă şi înarmaţi cu bună dispoziţie şi veselie am plecat la drum. Primul popas a fost la Lacul Roșu, unde natura ne-a învăluit pentru câteva clipe într un spaţiu plin de candoare şi lumină. După multă distracţie, bucurie şi un pic de somn am ajuns la cel mai frumos oraş medieval, Sighişoara. Atracţiile acestui oraş, îngheţat parcă în timp, redau cu uşurinţă misterele basmelor ce ne-au încălzit copilăria. Fermecaţi de istoria care a păcălit timpul am vizitat Turnul cu Ceas, Biserica Mănăstirii Dominicane, Scările Acoperite şi cimitirul Bisericii Evanghelice. După ce am călcat într-o lume colorată, caldă şi veche, atraşi de aceleaşi nuanţe mediavale am ajuns în Alba-Iulia. Plimbarea prin Cetatea Carolina ne-a cucerit privirea prin maiestuoasele tablouri ale istoriei. După ce am participat la sfânta Liturghie în Catedrala romano-catolică din incinta cetăţii, am plecat spre Roşia Montană unde am poposit pentru prima noapte din campus.

A doua zi, am vizitat Galeriile Romane, o mină de exploatare auriferă din perioada antică, fiind bucuroşi să descoperim bogăţiile străvechi ale ţării. Imediat după ce am pătruns în subteranele Roşiei Montane, am plecat spre Peştera Scărişoara. Această peşteră este un monument al naturii care ascunde cel mai mare gheţar subteran din Romania, o adevărată minune a munţilor Apuseni. Părăsind peisajul glaciar am plecat spre Oradea, unde am rămas pentru următoarele două zile. Seara a fost cu atât mai senină când am cuprins cu privirea întregul strălucitor oraş nocturn Oradea.

Miercuri a fost o zi recreativă. După micul dejun am vizitat Seminarul greco-catolic şi ne-am plimbat prin centrul cultural al oraşului. Am avut bucuria de a celebra sfânta Liturghie în grandioasa Catedrală romano-catolică din Oradea, mulţumindu-i lui Dumnezu pentru vremea frumoasă pe care ne-a oferit-o. Soarele ne-a fost cel mai bun prieten şi astfel după prânz am plecat la Băile Felix unde distracţia nu a lipsit. Seara a continuat în aceleaşi nuanţe de veselie, sărbătorindu-l pe dirijorul nostru, Ludovic Marian Străjeru.

Următoarea zi, joi, am plecat spre Sighetu Marmaţiei. În drumul nostru, am vizitat Castelul Karolyi, în interiorul căruia era amenajată o expoziţie a figurilor de ceară care reconstruiau cele mai importante momente din viaţa familiei Karolyi. În alte patru săli ale castelului a fost organizată o expoziţie cu trofee de animale din Europa, cât şi numeroase specii de animale din Africa. Slujba am celebrat-o în frumoasa Biserică Calvaria din Satul Mare. Următoarea oprire a fost la cimitirul vesel din Săpânţa. Am fost impresionaţi să vedem cum umorul, versurile, momintele viu colorate şi picturile naive sunt în contrast cu sinistrul eveniment, dar în acelaşi timp complementare tradiţiei maramureşene. După un drum atât de lung am ajuns şi la Sighetu Marmaţiei, unde seara ne-a surprins cu bună voie, jocuri şi veselie.

Ultima zi de campus a început cu sfânta Liturghie. Fiind încă în Sighet, nu puteam să trecem cu vederea Memorialul Durerii. Vizita la Memorial a fost o adevărată lecţie de istorie şi credinţă. În această închisoare neagră a murit şi Episcopul Anton Durcovici, reprezentant al adevăratei credinţe în Dumnezeu. Cel mai dureros capitol al istoriei recente încă este captiv în această construcţie a durerii şi suferinţei. Fiecare celulă a devenit o sală de muzeu, în care domină istoria şi umbrele sumbre şi chinuitoare ale sufletelor dispărute. După ce istoria ne-a oferit o lecţie a suferinţei ne-am îndreptat spre Mănăstirea Bârsana. Această Mănăstire este un adevărat colţ de linişte şi fericire. Armonia ce tăinue în acest binecuvântat ţinut se ascunde în suflet şi pătrunde în adevărata fericire a amintirilor. Încărcaţi cu linişte şi hrăniţi sufleteşte am plecat spre Iaşi.

Acum la sfârşit de campus mulţumim tuturor celor care au făcut posibilă această frumoasă experienţă şi nu în ultimul rând părintelui paroh Alois Farțadi şi părintelui vicar Gabriel Hălănduț care ne-au susţinut în toate activităţile desfăşurate până acum.

Fotografiile le puteți vizualiza aici.

Isabela Tiba