Îi așteptăm pe toți liceenii, studenții și cei încă tineri să participe la deschiderea anului școlar și universitar în care să-i încredințăm lui Dumnezeu munca, reușitele și nereușitele noastre, momentele de destindere și chiar truda profesorilor noștri. Evenimentul va avea loc duminică, 9 octombrie 2016, începând cu un rozariu la ora 16:20 și continuând cu sfânta Liturghie.

Ce ne face să ne descrețim frunțile involuntar atunci când avem în față un copil? Să fie încrederea ce o avem în sinceritatea lor? Să fie inocența neprefăcută din fiecare gest? Să fie minunea vieții, lucrarea lui Dumnezeu ce o vedem în ei? Fragilitatea? Curajul? Ar putea fi câte puțin din toate. Dar, în plus, cred că rememorăm amintiri ale propriei copilării, a perioadei în care grijile noastre erau atât de limitate.

Familia a avut responsabilitatea primilor pași: lor li se datorează temelia caracterului, a capacităților cognitive și a spiritualității noastre. Ei ne-au dus pentru întâia oară la școală. Pentru unii a fost mai greu, pentru alții mai ușor, pentru unii plăcut, pentru alții poate o povară grea. Părinții însă au fost perseverenți, ne-au trimis și următorul an la școală, și iar, și iar…

Poate nu de la început am înțeles cu ce ne ajută dar până la urmă, astăzi, când am crescut, recunoaștem valoarea educației în viețile noastre. Înțelegem necesitatea de a evolua, de a crește, de a avansa frumos pe drumul vieții. Doar astfel putem pune în folosul societății din care facem parte capacitățile noastre, talanții noștri exploatați la maxim.

Însă familia nu s-a oprit aici: la școală nu am fost trimiși „dezbrăcați” de sufletul nostru. Mama, cu iubire și răbdare, ne-a făcut cunoscută și iubirea lui Dumnezeu, a pus câteva cărămizi de care apoi am avut grijă, unii mai mult, alții mai puțin, pentru a ajunge clădirea ce astăzi o numim suflet. Ce vremuri!!

Astăzi, în schimb, ne asumăm singuri responsabilitățile creșterii noastre și uneori poate ni se pare că acestea ne copleșesc. Unde căutăm ajutor, curaj, inspirație? Ce ne călăuzește? Oare răspunsul e societatea care promovează atât de mult lupta pentru supraviețuire, pentru a fi primul, călcând peste oricine și orice? Asta este ceea ce ne dorim pentru viața noastră? O lume de războaie interioare și exterioare pentru a fi în frunte? O lume care nu mai recunoaște valoarea iubirii? O lume din care pare că dreptatea, principiile lipsesc? Așadar, noi după ce ne ghidăm?

Cu siguranță, dacă ne apropiem de Dumnezeu, ne va inspira răspunsurile ce le căutăm sau ni le va oferi prin oamenii ce ni-i va pune în cale, prin încercările prin care vom trece, prin iubirea Sa. Acum, la început de drum, la început de an universitar, Dumnezeu ne strigă să punem în mâinile Sale puternice povara anului ce stă să înceapă: să îi încredințăm munca, reușitele și nereușitele noastre, momentele de destindere și chiar munca profesorilor noștri.

Liturghia, duminică, 9 octombrie 2016, de la ora 17:00 deschide acest nou an, iar participarea noastră, simbolic, poate fi ca o alegere a lui Dumnezeu ca și călăuză pe drumul nostru! Dar înainte de liturghie, la ora 16:20 ne vom ruga la Sfânta Fecioară Maria, fiind luna octombrie, lună în care putem să ne rugăm mai mult pentru tot ceea ce ne cere inima.

Odată cu acest început, se reiau catehezele ce vor avea loc la subsolul bisericii, marți, la ora 19:00 și sunt ocazia perfectă pentru a primi sau măcar pentru a căuta răspunsuri atât de necesare mie, ție, pentru a consolida clădirea sufletelor noastre!

Iar pentru o mai bună organizare a catehezelor vă rugăm să completați formularul de aici.

Andreea Ghergu