La mulți ani împreună!

În perioada 30 noiembrie-2 decembrie 2016, un grup de tineri, în număr de 26, împreună cu părintele vicar Gabriel Hălănduț, având și suportul părintelui paroh Alois Farțadi, au pornit să descopere noi orizonturi: atât la nivel de grup, cât și teritoriale.

Pentru a mai pune o cărămidă la temelia tradiției ce s-a născut anul trecut la Chișinău, anul acesta pașii noștri, ai tinerilor din parohia noastră, au lăsat urme mai adânci sau, din contră, superficiale pe alocuri, în zăpada Bucovinei. Nimic mai potrivit pentru a sărbători ziua națională a României!

Am călătorit pe parcursul celor trei zile de la o extremă la alta: dacă miercuri dimineața am lăsat ușor-ușor în urmă galbenul strălucitor al soarelui care inunda orizontul, vineri ne-am întors cu aceeași culoare galbenă însă cu o altă semnificație de data aceasta: cod galben de vânt și zăpadă viscolită. Dacă miercuri ne-am echipat pentru complexul Ariniș, ne-am avântat în apă sau în căldura saunei, joi dimineață ne-am pus bocancii în picioare, rucsacii în spate și plini de curajul dat de entuziasmul iubitorilor de munți „albi” am înfruntat zăpadă, frig, vânt, ceață și pas după pas ne-am apropiat tot mai mult de înălțimile Rarăului. Nici prieteniile nu s-au abătut de la regula celor două extreme: prietenii vechi, consolidate, prietenii noi, abia sădite, toate așteptând însă „să fie udate zilnic până când ploaia le va face desăvârșite”. Poate au fost și lacrimi, dar cu siguranță ne vom aminti doar zâmbetele, au fost jocuri, meniuri tradiționale, iar de îmblânzirea frigului s-au ocupat vinul fiert și focul șemineului care ne-a strâns seară de seară în jurul său și ne-a ținut împreună.

Așa cum am avut parte de zăpada atât de dorită, binecuvântarea iernii pentru oameni care sacralizează priveliști, pare că oprește timpul și purifică, așa și sufletele așteaptă purificarea pentru a-L primi pe Cristos la finalul timpului binecuvântat al Adventului ce abia a început. Așadar, aceste zile nu s-au rezumat doar la trupuri, dar au hrănit și suflete: am avut ocazia de a lăsa poveri la scaunul de spovadă, de a ne întâlni cu Dumnezeu la sfânta Liturghie ce am celebrat-o cu și în comunitatea de la Câmpulung Moldovenesc. Mai mult, așa cum părintele Gabriel Hălănduț a spus la meditația din cadrul momentului de reculegere, aceste zile pot fi privite ca un răgaz: o piedică pusă în goana de zi cu zi, un moment de respiro pentru picioarele noastre, un moment în care sufletele și trupurile se pot regăsi pentru a continua drumul spre țintă în același ritm.

Recunoscători, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest timp și pentru toți oamenii ale căror eforturi pentru ca aceste zile să le petrecem împreună le-am văzut sau nu și îl rugăm să îi răsplătească cu harurile Sale!

Fotografiile le puteți vizualiza aici.

Andreea Ghergu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.