Celebrarea din ziua a patra de rugăciune pentru unitatea creştinilor a avut loc în parohia noastră, sâmbătă, 21 ianuarie 2017. Tema acestei zile a fost Lumea veche a trecut. PS Aurel Percă, care a prezidat această celebrare, sublinia încă de la început că suntem adunaţi în biserica al cărui patron este Sfântul Anton, un sfânt „ecumenic”.

După cuvântul de introducere, a avut loc ceremonia de cerere de iertare pregătită şi animată de tinerii şi credincioşii din parohie. Simbolul folosit a fost cel al zidului, înacest sens, în faţa altarului s-a format o cruce din pietrele pe care noi le folosim uneori pentru a construi ziduri între noi. Printre acestea erau: lipsa dragostei, ura şi dispreţul, acuzaţiile false, discriminarea, persecuţia, comuniunea ruptă, abuzul de putere, izolarea, mândria…

La menţionarea fiecăreia din aceste pietre s-a exprimat o rugăciune de cerere a iertării, iar credincioşii erau invitaţi să raspundă împreună „Ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” şi am încheiat cu refrenul „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi”.

A urmat apoi un alt moment de reconciliere cu Dumnezeu ascultându-i Cuvântul. PS Aurel Percă, prin cuvântul de învăţătură pe care ni l-a transmis, ne-a ajutat să înţelegem cum lecturile propuse pentru această zi ne îndeamnă „să uităm cele din trecut şi să privim spre cele dinainte” (cf Fil 3,13). Desigur istoria este importantă, Biblia ne încurajează să păstrăm trecutul în minte, să rememorăm tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Dar, nu trebuie să ne oprim la acele suferinţe, dificultăţi, care ne împiedică să înaintăm. Cu alte cuvinte, suntem chemaţi să dărâmăm acele ziduri care încă ne despart şi ne îndepărtează unii de alţii. PS Aurel ne-a arătat de asemenea cât este de important să fim „făuritori de punţi” care ne apropie unii de alţii, în loc de ziduri care ne separă.

După ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, am proclamat reconcilierea printr-un răspuns în credinţă, cântând împreună Crezul.  I-am prezentat apoi lui Dumnezeu cererile noastre prin câteva intenţii de rugăciune pentru unitate, dreptate, pace, armonie, iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, „ca toate inimile oamenilor să fie într-o zi transformate”. După care, conştienţi că suntem fraţi între noi, ne-am rugat aşa cum ne-a învăţat Isus spunând împreună rugăciunea Tatăl nostru.

Înainte de binecuvântarea finală, prin simbolul luminii, am fost trimişi ca „ambasadori ai lui Cristos şi apostoli ai împăcării între oameni”, purtând lumina Sa în locurile întunecate ale lumii noastre.

Fotografiile le puteți vizualiza aici.

Sora Claudia Mureșan, NDS