Așa sună un vechi proverb și mare adevăr se ascunde în spatele acestor cuvinte. Vineri, 7 aprilie, am fost în vizită la bolnavii și bătrânii parohiei împreună cu preoții. Le-am dus câte un pachet, însă ei nu asta așteptau, ci pe cineva cu care să stea de vorbă, pe cineva căruia să le treacă pragul casei ca altădată.

Proverbul ne spune să ne cumpărăm un bătrân. Eu zic că ne-ar trebui mai mulți, nu doar unul. Ei sunt plini de înțelepciune, de aceea ne-ar ajuta, iar noi la rândul nostru i-am ajuta pe ei. Însă trebuie să avem răbdare cu ei, așa cum și părinții sau bunicii noștri, care acum poate că îi ajung și pe ei bătrânețile au avut și încă au răbdare cu noi.

S-a pierdut mult din comunicarea cu oamenii, iar tehnologia, goana după „vise”, serviciul și mai puțin familia, ne fură din timpul pe care îl putem petrece cu cineva care chiar are nevoie de noi ca să mai stea de vorbă. Așa ne-a spus o bătrânică la care am fost: să mai trecem pe la ea, doar să stăm de vorbă. Am renunța la cinci minute din viața noastră pentru a sta de vorbă cu ei? Cinci minute pentru ei e puțin, iar pentru noi e mult pentru că nu avem timp. Ei au avut răbdare să treacă de la o vârstă la alta și să se bucure din plin de darurile primite. Avem ce învăța de la ei, așadar când aveți ocazia „cumpărați-vă un bătrân” dacă nu aveți deja, iar dacă îl aveți păstrați-l și apreciați-l.

Dacă eu nu v-am convins, poate că Papa Francisc are o putere de convingere mai mare asupra voastră:

Câtă importanță dați bătrânilor, bunicilor voștri? Pe bună dreptate voi aspirați să „vă luați zborul”, purtați în inimă atâtea vise, dar aveți nevoie de înțelepciunea și de viziunea bătrânilor.

Gândiți-vă la bătrânii și bolnavii din familia voastră și nu-i lăsați pe alții să-și aducă aminte de ei!

Andreea Gheț