Marţi, 20 ianuarie 2026, Parohia „Sfântul Anton de Padova” din Iaşi a fost gazda celei de-a treia zile de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Ora de rugăciune a fost prezidată de pr. Iacob Stolnicu, parohul comunităţii, fiind alături pr. Claudiu Robu, pr. Florentin Hălănduţ şi pr. Gabriel Balint.
Începând cu ora 17:00 credincioşi din diferite confesiuni s-au adunat în Oratoriul „Pr. Iosif Comoraşu” al Parohiei „Sfântul Anton de Padova” din Iaşi pentru un moment de rugăciune pentru unirea în credinţă a creştinilor. Întreaga celebrare a fost animată de tema păcii, inspirată din îndemnul Sfântului Apostol Paul: „Străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii” (Ef 4,3).
În cuvântul de deschidere, părintele paroh a subliniat că unitatea este un dar al Duhului Sfânt. Dincolo de eforturile umane, Duhul Sfânt este cel care poate cu adevărat să vindece rănile trecutului, să înmoaie inimile împietrite şi să construiască adevărata comuniune.
Pacea la care suntem invitaţi nu reprezintă doar absenţa conflictelor, ci este o legătură vie, care ne cheamă să ne purtăm poverile unii altora şi să ne recunoaştem ca fraţi şi surori, născuţi din acelaşi Botez şi chemaţi la aceeaşi speranţă.
În acest sens, Liturgia Cuvântului a fost foarte sugestivă. Prima lectură, luată din Cartea profetului Isaia a ilustrat viziunea unei lumi vindecate, aflate în armonie, în care nimeni nu face rău nimănui. Barierele dintre prădător şi pradă, dintre cel puternic şi cel slab, se dizolvă. Unitatea este atât de profundă încât cel mai vulnerabil membru al creaţiei (un copil) poate sta în siguranţă lângă cel mai periculos (vipera), pentru că intenţia de a face rău a dispărut din univers
Evanghelia a avut în centru începutul Discursului de adio al lui Isus, exprimând certitudinea că pacea creează o legătură invizibilă care îi ţine uniţi pe ucenici de maestrul lor.
Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de părintele Claudiu Robu, evidenţiind nevoia continuă de pace. Printre punctele abordate, părintele a subliniat importanţa Conciliului de la Niceea (325) care a oferit Crezul, cel mai important element de unitate care a rezistat secolelor. Textele liturgice au fost pregătite în acest an de către credincioşii Bisericii Apostolice Armene. De aceea părintele a prezentat pe scurt istoria acestei Biserici. Comunitatea a fost încreştinată de apostolii Iuda Tadeu şi Bartolomeu, care au adus cu ei şi suliţa cu care a fost străpuns Isus pe cruce. Biserica Armeană, păstrând această suliţă prin milenii de suferinţă, este o mărturie vie a unităţii noastre indestructibile, reamintindu-ne tuturor că, dincolo de diferenţele noastre, ne tragem cu toţii viaţa spirituală din aceeaşi coastă străpunsă a Mântuitorului, deschisă de acea suliţă pentru mântuirea lumii.
După omilie, a fost recitat Crezul Apostolic, semn al unităţii în credinţă, urmat de rugăciunea universală prin care credincioşii au cerut ca Duhul Sfânt să aducă vindecare, să dăruiască puterea iertării şi să deschidă drumuri noi de reconciliere.
Conştienţi că prin Botez devenim copii ai aceluiaşi Tată, toţi creştinii prezenţi au cântat împreună rugăciunea Tatăl nostru.
La finalul celebrării, păstorul comnuităţii ne-a îndemnat să fim semne vii ale păcii lui Cristos în mijlocul oamenilor, exprimându-şi în acelaşi timp recunoştinţa şi bucuria pentru dorinţa credincioşilor pentru unitate, vizibilă prin numărul mare de persoane care au participat.
Ne rugăm ca Duhul Sfânt să conducă Biserica pe calea adevărului deplin, să vindece rănile dezbinărilor istorice şi să ne ajute să recunoaştem, dincolo de diferenţe, unicul trup al lui Cristos!
Andrei Butnariu
Lasă un răspuns