Se ştie, o sfinte Antoane, că tu nu laşi neajutorat pe cel care aleargă cu încredere la tine. De aceea vin să te rog cerşind milă acestui sărman rătăcit. El nu mai trăieşte ca bun creştin şi e aşa de împietrit când e vorba de datoriile lui sufleteşti. Ce s-ar întâmpla dacă ar muri în starea aceasta? Fie-ţi milă, puternice sfinte Antoane. El nu vrea să audă de îndemnurile mele bune şi nu vrea să se ridice din moartea păcatului. Tu însă, care ai făcut ca şi animalele să se plece înaintea lui Isus din Sfânta Taină, ascultă-mă şi înmoaie-i inima ca să primească harul lui Dumnezeu şi, reînnoit prin sfântul Sacrament, să înceapă viaţă de fapte creştineşti, ca să se mântuiască pe veci. Amin.
Lasă un răspuns