Evanghelia din această duminică are trei părți. Prima parte prezintă începutul predicării lui Isus și localizarea ei geografică. Știind Isus că Ioan Botezătorul a fost arestat, se deplasează din Iudeea în Galileea, în localitatea Cafarnaum. Aici își începe el activitatea apostolică, predicând: „Convertiți-vă, pentru că împărăția cerurilor este aproape!” (Mt 3,17) Ioan Botezătorul și-a încheiat misiunea făcând același îndemn: „Convertiți-vă, pentru că împărăția cerurilor este aproape” (Mt 3,2).
Partea a doua a evangheliei de azi prezintă chemarea primilor discipoli: Simon Petru şi Andrei; Iacob și Ioan, toți patru – pescari. La chemarea lui Isus, părăsesc totul și îl urmează. A treia parte a Evangheliei sintetizează activitatea lui Isus și îi prezintă rezultatele: mulțimile aleargă după el, iar numărul ucenicilor crește. Evanghelia acestei duminici este o evanghelie programatică, adică prezintă principalul program al activității lui Isus, care de fapt este și programul Bisericii. Acest program cuprinde două acțiuni fundamentale ale misiunii Mântuitorului: Vestirea Evangheliei şi alegerea și formarea discipolilor.
Această a doua acțiune a lui Isus este subordonată celei dintâi: discipolii sunt aleși și pregătiți de Isus ca, după plecarea lui din lumea aceasta, vestea cea bună, evanghelia, să fie predicată tuturor oamenilor.
„Convertiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția cerurilor”. Împărăția cerurilor sau împărăția lui Dumnezeu este, în primul rând, însăși persoana lui Isus; apoi, adevărurile pe care el le-a relevat și le-a vestit; este spiritul său, gândul său, mentalitatea sa; este împărăția luminii, a adevărului, care înlătură împărăția întunericului și a minciunii, adică împărăția Satanei. Împărăția cerurilor este Dumnezeu însuși, bucuria sa, pacea sa, iubirea sa, dreptatea și adevărul său. Cu cât adevărul lui Cristos avansează, se răspândește, intrând în inima și în mintea oamenilor, cu atât scade și slăbește împărăția Satanei. „Împărăția cerurilor s-a apropiat”, spune Isus, adică o poți vedea, o poți atinge cu mâna, o experimentezi, o trăiești. Isus este împărăția. În El, Dumnezeu s-a apropiat de oameni pentru a-i vindeca de rele, de păcat, pentru a-i aduce la adevăr, pentru a-i lumina.
Misiunea lui Isus, predica sa, produce convertiri, dar și împietrire a inimilor. Adevărul lui Dumnezeu nu se impune cu forța, nu vrea să silească conștiința omului și de aceea generează refuzul în rândul oamenilor, un refuz dușmănos și plin de ură, care va culmina cu planul de a-l elimina pe Isus prin moartea pe lemnul Crucii. „Convertiți-vă!”, a predicat Isus, adică întoarceți-vă la Dumnezeu, deschideți-vă inima lui Dumnezeu. Întoarcerea la Dumnezeu este lucrul cel mai important și mai necesar în viața unui om. Fără convertire nu există fericire adevărată, nu există mântuire veșnică. „Convertiți-vă!” – aceasta este o poruncă. Următoarea afirmație este și ea o poruncă: „Urmați-mă!” „Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni”, le spune Isus primilor chemați. Există o legătură strânsă între convertire și urmare.
Convertirea este revenirea omului la Dumnezeu. Dar care e calea ce trebuie străbătută? Pe cine să urmăm? Isus este calea ce duce la Tatăl. Mulți se rătăcesc și se pierd în spatele idolilor făuriți de mintea lor. Numai urmându-l pe Isus este posibilă descoperirea adevăratului chip al lui Dumnezeu, umil, milostiv, iertător, plin de dragoste. La 25 ianuarie, Biserica celebrează una dintre cele mai mari convertiri care au avut loc în istorie: convertirea sfântului Paul. Înainte de convertire, era un fariseu fanatic, dușman al creștinilor. În apropiere de Damasc, este învăluit de o lumină din cer, cade la pământ și aude un glas: „Saul! Saul! De ce mă prigonești?… Eu sunt Isus pe care tu îl persecuți. Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci” (Fap 9,3-6). „Înainte era un dușman aprig al lui Cristos, apoi a devenit un vestitor înfocat al Evangheliei; înainte era plin de păcate, după aceea a devenit un împărțitor al harului lui Dumnezeu; înainte era neghină, după aceea a devenit grâu ales; înainte era un lup feroce, după aceea a devenit un păstor credincios al turmei; înainte era un metal de proastă calitate, după aceea a devenit un aur fin; înainte era un pirat, după aceea a devenit un comandant admirabil.
Ce este păcatul în fața milostivirii lui Dumnezeu? O pânză de păianjen pe care o distruge până și o mică suflare de vânt” (sfântul Ioan Gură de Aur). (PTI)

Lasă un răspuns