Acum două duminici am meditat cele opt fericiri, „introducerea Predicii de pe Munte” a lui Isus. Astăzi evanghelia ne prezintă primele patru „antiteze”, dintr-un total de șase, prin care Isus definește raportul dintre evanghelie și modul în care era interpretată și trăită legea Vechiului Testament. Antiteza este o figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei. Era o metodă pedagogică folosită de rabini atât în școală, cât și în sinagogă. Isus a adoptat și el această metodă pentru a explica legea evanghelică: „Ați auzit că s-a spus celor din vechime… Eu însă vă spun…” Sunt abordate șase teme: omorul, adulterul, divorțul, jurământul, legea talionului, dragostea de aproapele. În liturgia de astăzi sunt abordate primele patru. În afirmațiile sale, Isus recurge la toată autoritatea sa mesianică. În felul acesta se stabilește un paralelism care depășește Vechiul Testament. Acum avem un nou munte, un nou legislator și o nouă lege superioară legii lui Moise de pe Sinai.
Semnificația noii legi este sintetizată în două fraze: a) „Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții. Nu am venit să le desființez, ci să le împlinesc”, să le desăvârșesc. Poruncile lui Dumnezeu din Vechiul Testament și învățăturile profeţilor rămân neatinse, dar, prin promulgarea noii legi („eu însă vă zic”) de către Cristos, devin mai exigente, mai categorice și mai radicale. b.) „Vă spun: Dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor”. Cu alte cuvinte, dacă fidelitatea noastră faţă de Doamne şi sfinţenia noastră nu sunt mai mari ca ale lui Cristos şi farizeilor, nu veţi ajunge la Dumnezeu. Această fidelitate mai mare este deosebirea indicată de Isus dintre comunitatea Vechiului Testament şi cea a Noului Testament. Dragostea fără limite față de Dumnezeu și față de semenii noștri este împlinirea legii lui Cristos, noua dreptate a împărăției lui Dumnezeu, noua sfințenie, noua fidelitate, pentru că, sintetizează sfântul Paul, „plinătatea legii este iubirea” (Rom 13,10).
Iată primele patru antiteze prezentate de evanghelia de astăzi: Omorul. „Să nu ucizi”, stabilește porunca a cincea a lui Dumnezeu. Isus o confirmă întru totul, condamnând omorul, dar merge mai departe. Nu e de ajuns să nu-l ucizi fizic pe semenul tău, ci trebuie să-l și respecți, să nu te simți superior lui, să nu-l jignești, să nu râzi de situația lui, de defectele lui. Se poate ucide și cu cuvintele, cu judecata aspră, cu o atitudine disprețuitoare. Se poate ucide semenul izolându-l, stingându-i entuziasmul și proiectele de bine, nepermițându-i să se manifeste liber. Nu poate fi cinstit sau onorat Dumnezeu dacă semenul e dezonorat, pentru că Dumnezeu e și în fiecare om pe care îl întâlnim, mai ales în cei săraci, sărmani și umili.
Așadar, nu este suficient să nu ucizi, ci trebuie să nu te mânii. Nu este de ajuns să nu comiți adulter, ci trebuie nici să nu poftești femeia aproapelui tău. Nu e suficient să spui: „Doamne, Doamne” , ci trebuie să „faci voința Tatălui care este în ceruri” (Mt 7,21). Nu este suficient să rostești cuvinte fără sfârșit în rugăciune, ci trebuie să ai și credință în bunătatea lui Dumnezeu (Mt 6,7). Nu este de ajuns sacrificiul, nu slujește la nimic actul de cult și respectarea poruncilor minore, dacă nu se pun pe primul loc în propria viață morala, dreptatea, mila și credința (Mt 9,13; 12,7; 23,23). PTI
Lasă un răspuns