Celebrăm astăzi solemnitatea Coborârea Duhului Sfânt, a treia Persoană a Sfintei și Dumnezeieștii Treimi. Zilele pe care le-am parcurs de la Înviere până azi, deși sunt în număr de 50, le-am trăit ca și cum ar fi fost o singură zi de sărbătoare, o zi pe care o numim „Duminica Mare”; o zi în care am înălțat rugăciuni de laudă și de preamărire a lui Cristos înviat din morți. Astăzi, la sfârșitul acestei „Duminici Mari”, celebrăm Coborârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor, asupra Bisericii și asupra fiecăruia dintre noi. Misiunea de mântuire a lumii de către Cristos Domnul își atinge punctul culminant o dată cu trimiterea Duhului Sfânt. Coborârea Duhului Sfânt în ziua de Rusalii a fost însoțită de elemente specifice teofaniilor biblice, și anume: tunet, vânt, vijelie, limbi de foc. Toate aceste fenomene scot în evidență importanta extraordinară a evenimentului.
În ziua Rusaliilor, apostolii au fost luminați pentru a cunoaște tot adevărul, pentru a-și aminti cu exactitate tot ceea ce îi învățase Isus. „Şi când va veni Acela, Duhul adevărului, el vă va învăța tot adevărul” (In 16,13), le-a spus Isus ucenicilor săi. Apostolii au fost întăriți sufletește, devenind neînfricați în fața dușmanilor. De exemplu, când sinedriul le-a poruncit lui Petru și Ioan „să nu mai vorbească absolut deloc și să nu mai învețe în numele lui Isus”, ei au răspuns: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit” (Fap 4,19-20). Contrastul între situația dinainte și cea de după primirea Duhului Sfânt e foarte puternic. Înainte: frică, tristețe, uși închise, izolare, îndoială, tăcere și clandestinitate. După: curaj, bucurie, deschidere, pace, credință, siguranță. Prin puterea Duhului Sfânt, acei sărmani pescari din Galileea s-au schimbat în apostoli și martori ai lui Cristos în lumea cunoscută pe atunci.
Astăzi, spune sf. Augustin, este ziua de naștere a Bisericii. Astăzi, Duhul Sfânt s-a unit cu Biserica sa așa cum la începutul existenței noastre sufletul s-a unit cu trupul. Duhul Sfânt este pentru Biserică ceea ce este sufletul pentru trup: de la el primește viață și energie. Desigur, înființarea Bisericii de către Isus a început deja din timpul vieții lui publice, prin alegerea colegiului apostolilor, în frunte cu Petru, prin lunga perioadă de formare și de instruire a acelui colegiu. Acesta a fost doar începutul, timpul de pregătire a Bisericii, și nu nașterea ei propriu-zisă. Biserica nu poate să vadă lumina fără săvârșirea mântuirii, prin moartea și învierea lui Cristos, și fără coborârea Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt s-a coborât în sufletul nostru la sfântul Botez și, în plinătatea sa, la sfântul Mir. Astăzi să ne reînnoim credința în Duhul Sfânt: „Cred în Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul (…), care împreună cu Tatăl și cu Fiul este adorat și preamărit”. Să avem grijă să păstrăm în noi harul sfinților, în virtutea căruia suntem temple, lăcașuri ale Duhului Sfânt. Să nu stingem acest har prin păcatul de moarte. Să ne lăsăm conduși de Duhul Sfânt și să-l invocăm deseori. Vino, Duhule Preasfânt, umple inimile noastre și aprinde în ele focul dragostei tale. (PTI)
Lasă un răspuns