Iată-ne la începutul unui nou an….nu e un nou an calendaristic, şcolar sau universitar, ci e vorba de un nou an spiritual. După ce în anii anteriori ne-am îndreptat atenţia către preoţie sau familie, anul acesta este un an dedicat credinţei.

 

Acest an doreşte să readucă în atenţie esenţa creştinătăţii prin simbolurile ei de aceea în faţa altarului au fost aşezate cele mai importante cărţi şi documente: Biblia, Conciliul Vatican II şi Catehismul Bisericii Catolice. Aceste cărţi sunt recomandate pentru trăirea mai profundă a noului an început, şi anume Anul Credinţei.

Toate aceste cărţi au fost aduse în procesiune până în faţa altarului pentru a marca în mod vizibil rolul şi importanţa pe care ar trebui să o acordăm studierii şi înţelegerii lor.

Predica susţinută de părintele paroh au punctat câteva aspecte care surprind diferite modalităţi de trăire a credinţei şi lansează câteva provocări. Cu ajutorul înţelepciunii putem cunoaşte cu adevărat valoarea dată de Dumnezeu, iar rugăciunea este o modalitate de a ajunge la această înţelepciune. Prin rugăciune noi ne încredem în această valoare şi ştim că El nu ne abandonează niciodată. În prezent trăim într-o lume materialistă… valoarea lui Isus Cristos mai contează oare? Aceasta ar fi provocarea zilelor noastre: cât preţ punem pe ceea ce este material.

La rugăciunea credincioşilor întregul popor s-a rugat pentru ca în acest An al Credinţei familiile să reînnoiască întâlnirea cu Cristos, să fie mai uniţi între ei, iar devoţiunile către Sfânta Fecioară Maria să fie cât mai arzătoare în această lună dedicată ei.

Liturghia care a deschis Anul credinţei a lansat comunităţii o temă de meditaţie şi de trăire spirituală. Depinde numai de noi dacă alegem să ne trăim credinţa într-un mod sincer şi vizibil.

 

Andra Sîrbu

[nggallery id=217]