dscn9824_0Misiunile populare la noi în parohie continuă, iar în această a doua zi părintele predicator, Iosif Dorcu, ne-a vorbit despre Izvoarele credinţei. Ca o pregătire pentru Sfânta Liturghie, membrii Consiliului Pastoral Parohial au condus Sfântul Rozariu. La liturghie au celebrat părintele paroh, Alois Farţadi, dar şi părintele Petru Sescu, paroh la „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi. Sfânta Liturghie a fost animată de corul tinerilor “Jubilate”, care ne-a predispus la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Izvoarele credinţei se află chiar lângă noi, în casele noastre, în biserici. Trebuie să ştim numai cum să le folosim pentru a fi creştini mai buni. Părintele Iosif ne-a vorbit la început de fericire: „fericiţi cei ce cred fără să fi văzut” (In 20,29). Şi noi facem parte din această categorie, deoarece credem fără să fi văzut, iar aceste cuvinte le-a primit Ioan în Cenacol.

Cenacolul este locul unde s-au întâmplat şi bune şi rele. Este locul unde în momentul de faţă nu se pot celebra Sfinte Liturghii, deşi aici a fost celebrată prima Liturghie de către Isus. Tot în Cenacol a coborât Duhul Sfânt sub forma unor limbi de foc asupra apostolilor şi asupra Sfintei Fecioare Maria. Cu ajutorul Duhului Sfânt apostolii primesc puterea şi misiunea de a vesti mai departe Evanghelia, de a boteza şi de a ierta păcatele. În zilele noastre şi noi putem fi exemple pentru cei din jur, cu ajutorul Duhului Sfânt invocat prin rugăciuni, dar şi cu ajutorul preoţilor.
Cum spuneam la început, cele mai importante izvoare se află în casele noastre, în biserici şi aici mă refer la cele trei cărţi pe care le avem în faţa altarului: Sfânta Scriptură, Conciliul Vatican II şi Catehismul Bisericii Catolice. Aceste cărţi ne ajută să fim martori ai credinţei noastre dacă le citim şi dacă le înţelegem.

Biblia şi Noul Testament sunt cărţile care nu ar trebui să lipsească din casa nimănui. Nu trebuie să le ţinem nici la loc sigur să nu se prăfuiască, dar nici într-un loc unde să nu fie văzute, ci trebuie să citim din ele câte un fragment în fiecare zi. Cărţile scrise de sfinţi sunt deasemenea mărturii ale lor pentru noi, creştinii de astăzi. Multe dintre aceste cărţi scrise de Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie, Sfântul Grigore sau mulţi alţi sfinţi au reuşit să convertească persoane la creştinism.

Conciliul Vatican II vine în ajutorul Bisericii pentru a aduce metode noi de convertire la creştinism. Reînnoirea metodelor de abordare în relaţia cu viaţa modernă din zilele noastre este un punct forte pe care acest Conciliu îl oferă Bisericii. Să ne oferim şi noi timpul citind această carte şi învăţându-i pe alţii mai departe.
Catehismul Bisericii Catolice este o dovadă mai mult ştiinţifică. Am învăţat catehismul la Prima Sfântă Împărtăşanie sau pentru sacramentul Mirului. Însă lucrarea ce se află în faţa altarului este mult mai complexă. Din această lucrare putem să ne răspundem la întrebări precum: cine este Dumnezeu, cine suntem noi ca şi creştini, ce doreşte Dumnezeu de la noi şi multe alte răspunsuri.

Suntem în perioada Postului Mare, iar un alt izvor de mântuire este chiar crucea pe care a murit Isus Cristos. Spunea părintele Iosif că pe vremuri oamenii purtau cruci de lemn la gât şi inimi de aur în suflet, dar astăzi este invers: oamenii poartă cruci de aur la gât şi inimi de lemn în suflet. Să nu fie aşa şi la noi. Numai cu voinţa noastră ne putem schimba în creştini buni.

Folosind aceste învăţături primite cu ajutorul Duhului Sfânt prin preoţii care sunt urmaşi ai apostolilor, putem să devenim creştini adevăraţi care să vină în ajutorul Bisericii. Toate aceste izvoare sunt la îndemâna noastră, nu trebuie decât să le folosim cu încredere.

 

Gheţ Andreea

[nggallery id=222]