Pagina evanghelică din duminica de azi conține două întrebări esențiale adresate de Isus apostolilor săi: „Cine spune lumea că este Fiul Omului?”. „Dar voi cine spuneți că sunt eu?”
Răspunsul apostolilor la prima întrebare este destul de clar. Poporul, impresionat de personalitatea, de învățătura și de minunile învățătorului din Nazaret, îl consideră un profet. Alții îl identifică chiar cu Ioan Botezătorul, căruia Irod Antipa a poruncit să i se taie capul, alții cu profetul Ilie ori cu profetul Ieremia. Dar Isus le adresează apostolilor și această întrebare: „Dar voi cine spuneți că sunt eu?” Răspunsul lui Petru la această a doua întrebare este unul care angajează, care obligă; e o mărturisire de credință. Luând cuvântul în numele celorlalți apostoli, Petru afirmă: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu”. E o afirmație cristologică.
Îndată după mărturisirea sa de credință, Petru primește o promisiune precisă și categorică din partea lui Isus: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea”. Isus îi schimbă numele de Simon în cel de Petru (Kefas, în aramaică; Petros, în greacă). În Biblie, a schimba numele unei persoane înseamnă a-i da acesteia o misiune specială. Faptul că Isus schimbă numele lui Simon în Petru (piatră) este un indiciu clar că vrea să întemeieze Biserica pe credința lui, și nu pe credința colectivă a apostolilor. Petru și succesorii lui vor îndeplini o funcție însemnată în noul popor al lui Dumnezeu, aceea de a fi stânca și fundamentul vizibil al stabilității și unității acestui popor (Biserica). Apoi, Isus adaugă: „Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor: tot ceea ce vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”. Înmânarea cheilor înseamnă, în simbolismul biblic, transmiterea puterilor (cf. Apoc 3,7). Cheile reprezintă autoritatea și puterea asupra casei și a orașului, imagine actuală și astăzi și aplicată în mod simbolic în cazul unor oaspeți ilustri (li s-a înmânat cheia orașului). Cât privește termenii care exprimă puterea dată lui Petru, „a lega” și „a dezlega”, în limbajul juridic al timpului înseamnă „a condamna și a achita”, a declara „un lucru nepermis sau permis”.
A lega și a dezlega exprima, în afară de autoritate, conducerea, magisteriul, discernământul și puterea de a dezlega sau de a condamna. Toată această putere constituie primatul eclezial al lui Petru.
Întrebarea lui Isus: „Dar voi cine spuneți că sunt?” este adresată și nouă tuturor și așteaptă răspunsul nostru. Este o întrebare esențială în religia creștină, deoarece conține motivul credinței noastre și fundamentul vieții noastre și al comportamentului nostru. În cine credem? La această întrebare, fiecare dintre noi trebuie să răspundă cu toată sinceritatea. Răspunsul pe care îl dăm arată dacă suntem sau nu creștini adevăraţi. 1. Cine este Isus (persoana sa, învățătura sa, misiunea sa)? 2. Cine este Isus pentru mine? La prima întrebare ar fi suficient un răspuns dogmatic și corect din punct de vedere teologic (de ex., din Crez, din catehism). La cea de-a doua întrebare este necesar un răspuns personal, bazat pe experiență personală, un răspuns trăit, și nu un răspuns care se mulțumește cu formule deja făcute, fie ele biblice, cum e mărturisirea lui Petru din evanghelia de azi, fie de teologie dogmatică, așa cum e, de exemplu, Crezul pe care îl rostim la Sf. Liturghie.
Fiecare să se întrebe: „Cine este Cristos pentru mine?” Cristos este calea: îl urmăm noi zilnic, chiar și în momentele cele dificile? Cristos este adevărul: ascultăm noi de cuvântul său, ca să cunoaștem adevărurile sale și să le urmăm? Cristos este viața: trăiește Cristos în noi, în sufletul nostru, cu harul său? Suntem noi cu adevărat prieteni ai lui Isus?
„Pentru mine, a trăi este Cristos” (Fil 1,2i), mărturisește sf. Paul. Pentru apostolul Toma, Cristos este „Domnul meu și Dumnezeul meu” (In 20,28). Pentru sf. Francisc de Assisi, Cristos este „Dumnezeul meu și totul meu”. (PTI)
Lasă un răspuns